ganduri

cam asta e ce am eu de spus acum...:

I haven't really ever found a place that I call home

I never stick around quite long enough to make it

I apologize that once again I'm not in love

But it's not as if I mind that your heart ain't exactly breaking

It's just a thought, only a thought...

But if my life is for rent

and I don't lean to buy

Well I deserve nothing more than I get

Cause nothing I have is truly mine

I've always thought that I would love to live by the sea

To travel the world alone and live my life more simply

I have no idea what's happened to that dream

Cause there's really nothing left here to stop me

It's just a thought, only a thought...

But if my life is for rent

and I don't learn to buy

Well I deserve nothing more than I get

Cause nothing I have is truly mine

While my heart is a shield

and I won't let it down

While I am so afraid to fail so I won't even try

Well how can I say I'm alive If my life is for rent...

Ingeri....

Inger...un termen greu, greu de atribuit... .Ce este oare un inger? Sa fie oare acea "entitate" care face ca totul in jurul tau sa fie un camp de liniste pentru tine....care stie mereu sa apara din inuneric atunci cand ai nevoie de o raza de lumina..care ar face orice sa te vada zambid...in cateva cuvinte simple: cel ce te iubeste dincolo de aparente?

O melodie spunea:"Dar eu sunt cel ce credea ca a invatat ca demonii au fete de ingeri si ingerii de fapt nu exista!". E posibil sa nu mai existe? E posibil ca fiecare inger sa se piarda...sentimentele sale sa dispara odata cu dezamagirea produsa de factori externi? Din pacate de multe ori se intampla..."ne pierdem printre ace , fumuri si glume facute pe seama celor slabi, incercand sa ne vindecam devenim bolnavi...".

Am crezut sa vad acea aura, am crezut sa simt bataie aripilor sale, am simtit acea liniste, am simtit sa nu mai am nevoie de nimic altceva, dar....a murit!

Oare mai exista ingeri?

Plimbare pe gheata

Este iarna...cel putin teoretic pentru ca zapada inca nu si-a facut aparitia. Si cu toate acestea patinoarele din Bucuresti sunt pline de oameni de toate varstele care doresc sa grabeasca fulgii de zapada. E frumos...parca e cu totul alta lume. O alta atmosfera... .

Astazi, putini se mai gandesc la o plimbare alaturi de cei dragi, dar cei care totusi o fac nu au nimic de pierdut, ba dimpotriva! Iesirile la patinoar au devenit atat de populare in ultimii ani incat in fiecare an o noua locatie este inaugurata. Patronii acestor locatii pentru distractie stiu foarte bine sa-si puna in valoare afacerea, de aceea putine sunt patinoarele unde sa nu gasesti un magazin unde se vinde vin fiert sau un dj care sa intretina atmosfera pana la ultimul client. Toate acestea le putem gasi la preturi accesibile: in jur de 10-15 ron (pentru 1 ora jumate sau 2, in functie de patinoar), iar pentru cei ce nu detin o pereche de patine, pentru 10 Ron pot inchiria una. Personal, consider ca investitia nu merita. Mai bine va faceti un drum pana in hypermarketurile bucurestene si va procurati o pereche de patine(preturile incep chiar undeva in jurul sumei de 70 de Ron), iar cu ele va bucurati de nenumarate plimbari (si cazaturi dupa caz).:)

So....enjoy while it lasts!See you on ice!:)

fulgi de zapada si...visare...

Atmosfera calda de iarna...fulgi de zapada, zapada din lumina felinarului de pe strada, patinoar, cizme imblanite, bulgari, prietenie, si anotimpul amintirilor si visarii(cel putin pentru mine:) ). Acestea ar fi elementele ce definesc spiritul iernii pentru mine...pacat ca acum lipsesc cu desavarsire...da...azi cred ca au fost pe putin 10 grade.

Imi lipseste mult iarna trecuta...foarte mult! Dc? pentru ca am petrecut-o alaturi de voi...m-ati acceptat si m-ati facut sa ma simt..well...EU! Un cuvant pe care il uitasem de mult... . Imi lipseste enorm atmosfera aceea calda pe care o simteam de fiecare data cand ne intalneam...chiar daca poate afara erau - 20 de grade! Stiu ca poate momentele alea nu vor mai reveni, dar...cu siguranta vor ramane intiparite in mintea mea...imagini...imagini superbe ca: zilele pe patinoar, rentzu interminabil, jeleuri, cora pantelimon, metrou "Costin Georgian", parcul de langa metrou, I.O.R, auchan si shaorma lui, serile in care va certati si va impacam, Craciun cu 'domnul broasca', revelion cu somn la gramada si sensibilitatea mea traditionala lui, ziua ta, a lui...si visare....muuuuulta visare! Toate astea au insemnat lumea...inceputul... pentru mine unul nou, poate pentru voi continuarea a ceea ce a fost, dar nu stiu daca astazi as fi ceea ce sunt daca nu as fi trecut prin perioada asta! Sincer...una dintre cele mai frumoase din viata mea!

Doar vreau sa imi amintesc mereu de:

"FIECARE CAUTA IUBIREA

SI FIECARE ARE O CALE A SA.

SI TOTI VISAM FERICIREA

PENTRU CA TOTI AVEM NEVOIE DE EA !

FIINDCA VIATA E AICI DOAR O DATA,

VREAU ACUM SA SIMT CA TRAIESC !

ZI DE ZI TRAIESC ASA CUM VREAU,

VIATA-I FRUMOASA CAND STII SA IUBESTI !

ZI DE ZI TRAIESC CUM IMI PLACE,

VIATA-I FRUMOASA ZI DE ZI DACA STII S-O TRAIESTI!"

spirite?...sau o lectie de viata?

Stau si ma gandesc...oare cate luni sunt de cand urmaresc serialul asta?...de fapt cred ca deja sunt ani! S-au facut ani de cand tot incerc sa fac rost de toate seriile...downloadari ce durau ore in sir, conexiuni intrerupte in ultimele minute...erau doar rezultate ale faptului ca nu gasisem siteu ce acum il consider "a blessing"(http://www.surfthechannel.com/ <--asta pentru cei obsedati de seriale tv..asa ca mine:D...pot spune ca este raiul devoratorilor de televiziune) Dupa ce v-am dat acest mic"hint", sa continui totusi cu ce am de spus...

"Ghost Whisperer"...da, exact! Obsesia mea de cativa ani incoace! E ciudat cum pentru mine un astfel de serial tv a devenit o lectie de viata in adevaratul sens al cuvantului! Pe langa faptul ca lumea spiritelor mi se pare fascinanta, iar aici nu este prezentata o povestioara despre fantomite care sperie copii in ajunul Holloweenului, ci fapte care se intampla intr-adevar intr-o oarecare masura. Chiar intr-un episod ce l-am vazut ieri am auzit ceva ce mi-a schimbat total conceptia despre "mitul cimitirelor"! Si mi se pare foarte logic:"Spiritele au nevoie de energie...deci asteapta-te sa le gasesti intr-un centru comercial, nu intr-un cimitir!" Destul de pertinent, nu-i asa? Ei bine, multe "adevaruri" de genul acesta am gasit in actiunile Melindei Gordon(J.L.Hewitt).

Lasand la o parte latura "fantomatica" a filmului, pot spune ca ceea ce impresioneaza cel mai mult sunt lectiile de viata pe care le ofera! Nu pot sa nu mentionez faptul ca personajele principale ale acestui serial(Melinda Gordon si Jim Clancy) vor ramane mult timp in postura de "cuplu perfect"(cel putin in viziunea mea).Si aici nu pot sa ma abtin de la a nu posta un citat semnat Melinda:

"He took a chance out of love and out of loyalty for the one that meant everything to him even tough he knows it doesn't make any sense...that's what love is! In case you were unsure..."--Melinda Gordon, Ghost Whisperer 4/8.

Serialul chiar are un "target" (si aici nu ma refer la faptul ca incearca sa ne demonstreze ca sufletele "earth-bound" exista si ca sunt printre noi mereu). Ma refer la faptul ca exista mereu situatii in care puterea de a ierta, de a iubi, de a merge mai departe ne sunt puse la incercare. Din pacate nu pot povesti aceste situatii pentru ca mi-ar lua pagini intregi si in fond nu asta este ideea... . Faptul ca o pelicula ma poate invata o groaza de lucruri ce pana acum le credeam doar o parte nesemnificativa a vietii(si nu e deloc asa), ma face sa-mi dau seama ca....:Da domne, mai exista filme ce merita vazute!

Si...in speranta ca v-am trezit macar un pic interesul...see you online!:D

changement d'etat

Hai sa ne gandim la un subiect comun in mintile tuturor...un subiect ce tine de perceptia fiecaruia asupra vietii: pe cine ascultam si pe cine nu. Nu de putine ori am auzit de la cei din jur afirmatii care sa sune asemanator cu: "Ce mult te-ai schimbat in ultima vreme", "ai cam luat-o razna in ultima perioada", "Ar fi cazul sa te mai gandesti inainte de a face asta", "Eu cred ca ar fi mai bine sa/ sa nu...", etc. Este normal ca aceste cuvinte sa ne dea de gandit mai ales daca vin din partea unor persoane cunoscute.

Toti ne vor dupa bunul lor plac chiar daca de cele mai multe ori nu ne este benefic...dar....se pare ca am inceput sa ne obisnuim cu ideea ca altii pot gandi pentru noi mult mai bine decat propria persoana. FALS! Fiecare dintre noi cunoaste cel mai bine ce e bine pentru el! de cate ori nu am repetat fraza:Cum am putut sa ma iau dupa ea/el?...eu cel putin, de multe ori... . Sincer...viata e mult prea scurta ca sa actionam dupa vointa celor din jur. De ce am mai trai daca nu putem invata din propriile greseli, daca nu ne putem crea propriul drum? doar pentru a deveni niste roboti ai societatii care se ghideaza numai dupa niste reguli impuse.

Lost til you're found

Swim til you drown

Love til you hate

Jump til you break

Know that we all fall down !

Impossible...

If everyone cared then nobody cried

If everyone loved and nobody lied

If everyone shared and swallowed their pride

We’d see the day when nobody died !...

...niste versuri...cuvinte pe o pagina alba, insa pline de sens ! pentru ca traim intr-o lume in care nu mai poti avea asa usor inceredere in straini...si mai greu fiind momentul in care realizezi ca si cei pe care i-ai crezut prieteni iti sunt de fapt straini. Doare sa vezi ca eforturile tale de a face ceva pentru a vedea efectele starii de bine sunt in zadar. Ba mai mult, "reusesti" sa faci si mai mult rau pentru ca cei pe care ii considerai apropiati prefera sa creada in continuare in straini...si asa ne invartim cu totii intr-un cerc vicios din care scapa numai cei care gasesc puterea sa nu le pese de absolut nimic sau care au inteligenta necesara sa fie suficient de selectivi cu asa numitii"cei mai buni prieteni"(termen teoretic). De cele mai multe ori insa, egoismul isi intra in rol, iar cercul societatii actuale isi reia drumul "firesc". Si oamenii care incearca sa-l intrerupa sunt din ce in ce mai putini, deci am putea spune ca versurile de mai sus sunt doar pentru cei care le inteleg(si nu numai ca pe o teorie)....

Footprints in the sand...

Se spune ca in viata lucrurile cele mai bune se obtin cu cele mai mari eforturi si cu siguranta asa se intampla. Nu te poti bucura de un lucru atata timp cat nu depui un anumit efort pentru a il obtine. E ca un fel de sentiment de mandrie atunci cand observi ca primesti o rasplata pentru tot ceea ce esti...chiar daca acea rasplata nu dureaza prea mult timp... .

I was thinking that maybe I shouldn't take another step...not until I'll find out wat was going on. Those were only thoughts 'cause from that moment only actions could speak. We both thought at the same time: " What just happened?", but you were the one who said it... What happened was the beginnng of knowledge... .The moment I found out that some differences are so insignificant...they don't matter actually! I started to focus on real things, those that really mattered. And i found it...that "me" who could understand everything that I was saying. It wasn't necessary to explain 'cause that "I know" came right away.

Every little thing that made me sad that moment was gone and away 'cause I realised that when somebody wants to make me sad the only thing that they do is push me into more happiness. They only make me discover that I am not alone and that i relly diserve what I get.

In a special day special things happened...

"I don't want ya feelin' guilty,That'd keep you in pain too...So maybe you could learn from this !"

"I promise you I'm always there When your heart is filled with sorrow And despair And I'll carry you When you need a friend You'll find my footprints in the sand ..."

"They can take tomorrow and the plans we made They can take the music that we'll never play All the broken dreams Take everything Just take it away But they can never have yesterday !"

over and over again...(cat se poate de neformal)

Am observat ca niciodata nu pot sti ce surprize imi aduce ziua de maine, dar cand aceste asa numite "surprize" vin in " ziua de azi" si nu in cea de maine deja parea putin cam mult... . Am onoarea de a scrie din punctul de vedere al unei persoane de 18 ani( cica mature acum)... mda...poate. Ceaa ce pot sa scriu este ca de fiecare data cand o schimbare intervine realizez ca de fapt nu stiu nimic despre viata...mereu ma poate surprinde. De data asta pot sa spun deja cunoscuta fraza"Dumnezeu ma iubeste!"...and he really does! adica...sa fim seriosi ...cum poate cineva sa primeasca o caramida in cap si la cateva ore o canistra de bomboane?!?!...inexplicabil. Si pentru ca e inexplicabil e cea mai frumoasa parte a problemei! Nu ma asteptam la atatea schimbari majore in viata mea in doar cateva ore!...dupa cum se spune...straight face!serios! deocamdata astept urmatoarea "surpriza"...sper sa fie placuta la fel ca precedenta, dar nu vreau una la fel! la naiba!...e prea mult!

patience or nightmare?...

Sunt intr-un moment in care nu-mi pot explica multe lucruri...multe lucruri ce inainte pareau banale...nu mai am un raspuns la nimic, nu mai exista siguranta din unele puncte de vedere, iar optimismul...ei bine...se duce si el incetul cu incetul... . Nu pot accepta ceva ce ma face sa simt doar nesiguranta si tristete...nu pot spera ca va fi mai bine facand asta cand stiu ca acum nu imi face bine! Doar imi doresc sa primesc exact atat cat dau! Nu am cerut si nu voi cere niciodata mai mult!... . De fiecare data mi sa refuzat sansa de a arata ce sunt, ce pot fi...nu mai am energie...nu mai pot lupta..simt ca renunt prea usor la o lupta ce ar putea deveni victorie...dar...nesiguranta isi spune cuvantul din ce in ce mai mult...ma ascund in cuvinte pentru ca nu pot striga, nu pot spune ceea ce simt! Asa sunt...nu ma pot schimba! Am invatat sa caut afectiune si sa o daruiesc, dar inca nu stiu sa ma resemnez in momentul in care nu o primesc inapoi!...Stiu ca acum inca vorbeste copilul din mine...stiu ca va mai dura pana sa suport cu adevarat partile triste ale unei povesti... . Nu mai pot crede cand nu stiu daca am in ce sa cred... . Cand stiu canimic nu e sigur ci e doar un vis...o dorinta, nu imi doresc decat sa nu se ajunga la stadiul in care sa devenim proprii nostri dusmani...

Se spune ca lucrurile complicate genereaza frumosul...dar oare cate trebuie sa depasesti sa ajungi la acea stare de fericire? Cate trepte sunt de urcat si mai ales de cate ori trebuie sa te impiedici sa atingi podeaua?

E doar....mult prea greu cand stii ca lucrul ce l-ai dorit cel mai mult in viata nu il poti avea!...Doare....

...just music...

Inca nu-mi vine sa cred ca nu am niciun articol despre muzica! ce bizar...tocmai elementul principal al emotiilor mele lipseste din peisajul descriptiv!Am decis sa rezolv aceasta problema right away! So...here it goes!

Muzica...un cuvant cunoscut tuturor, numai ca fiecare il percepe in modul sau. Chiar si eu am modul meu special de a "vedea" muzica. O vad ca pe o entitate ce ia diferite forme in functie de stil, versuri, sentimente, voce... . E acel element ce reuseste ca prin minune sa augmenteze o anumita stare sau sa o diminueze, dupa caz. M-am gandit sa scriu putin si despre originile muzicii:

"Muzica datează din paleoliticul mijlociu şi constă în lovituri între pietre, lemne sau orice alte obiecte uzuale. Au fost concepute şi imnuri de slăvire, din urlete şi dansuri.
Astăzi, aceste forme de manifesare sunt privite oarecum sceptic deoarece ele erau limitate la sunete precare şi destinate mulţumirii zeilor.
Muzica neolitică se cânta în temple păgâne iar cea laică de către doici copiilor. Cu toate că nu există dovezi scrise, s-au găsit numeroase piei şi mai târziu pergamente desenate cu instrumentele preistorice.
Treptat, această muzică s-a dezvoltat ajungând la muzica antică puţin celebră şi cunoscută în ziua de azi."(sursa-wikipedia).

Este oarecum impresionant faptul ca de la a lovi niste pietre s-a ajuns la ceea ce cunoastem cu totii astazi.

La fel ca marea, si muzica are un loc special in viata mea. nu m-as imagina fara castile mele in urechi mergand cat de mult pot pe jos. Eliberare...

Intotdeauna am apreciat artistii care vad muzica mai mult decat pe o afacere profitabila. De obicei acestia sunt cei care pun suflet in muzica lor(iar diferenta se simte ...e chiar evidenta pot spune) si cei ale caror creatii merita acultate. Personal nu mi se pare ca muzica ce este creata greu este cea mai valoroasa! O melodie poate avea doar 2 sunete ce transmit cat 1000!Uneori niste versuri pot pronunta cuvinte ce nu avem curajul sa le rostim...de multe ori pot ajuta...de multe ori pot lega sau desparti persoane...de multe ori sunt doar ele...niste versuri bine ascunse undeva in adancul sufletului nostru...avand o insemnatate speciala pe care num ai noi o putem descifra...cam asta ar fi definitia " melodiei preferate". Eu, ca o persoana ce asculta muzica zilnic(as putea spune ca aceasta activitate imi ocupa majoritatea timpului) am mai multe "melodii preferate". Iata cateva din ele, in caz ca sunteti curiosi:

Anna Nalick- breathe(2 AM);

Sugababes-Shape;

Natasha ST.Pier- Comme dans un train;

Santana feat. Steve Tyler-Just Feel Better;

Nadia Ali- Crash & Burn;

Shakira- Que me quedes tu

...

De adaugat mai sunt multe!!Si cand spun multe ma refer sa sute de melodii in care ma regasesc macar intr-o parte... asta pentru ca muzica este o parte din viata mea...

Don't Stop!...never stop!

E impresionant cum niste imagini, niste versuri, niste amintiri te pot face sa treci de la o emotie la alta...si de fiecare data cand vezi ca acel lucru pe care il cauti cu atata dorinta poate exista...sub imaginea altor persoane,dar ce mai conteaza??!! E acolo simti ca e atat de aproape de tine..si atunci visezi...visezi cu ochii deschisi ca poate intr-o zi va fi atat de aproape incat va ajunge sa fie palpabil. Nu te poti opri...numai valuri de sentimente te inunda, ochii iti sunt plini de lacrimi, iar zambetul de pe fata ta ia necontrolat drumul viselor....DA, exact despre asta vorbesc!Visele...poate cel mai frumos drum catre fericire, catre implinire!

Ele, visele, sunt cele ce pun bazele fericirii...iar atunci cand ceea ce au cladit este mistuit de minciuna...acea rivala cruda...atunci ele iau totul de la capat, construindu-si inca o data destinul.

De cele mai multe ori uitam sa visam! Uitam sa traim clipele din viata noastra ca si cum ar fi ultimele! Ne dorim atat de mult sa gustam din fericire incat uitam de lucrurile cu adevarat importante! Da...suna ciudat! De ce trebuie mereu sa alergam dupa fericire? De ce nu o lasam sa ne inunde? De ce ne gandim ca din moment ce minciuna ne-a doborat odata visele o va face si a2a oara? O va face...intr-adevar! Dar atunci cand se va opri din succesiunile ei crude?? Ce va fi?? Va fi sentimentul suprem, fericirea deplina...ceea ce noi nu am vrut sa lasam sa ne cuprinda datorita temerilor noastre... . Daca intalnim minciuna o data nu inseamna rutina...daca intalnim fericirea o data nu inseamna falsitate, ci libertate!

Oare cum e acolo? Oare cum e atunci? Oare cum va fi? Oare cand?...

Hai sa plutim

Hai sa zburam

Hai sa zambim

Hai sa visam

Hai sa traim

Si sa uitam

Hai sa iubim

Si sa iertam!!...

Portrait of a woman

She...you meet her every day trying to figure out her thoughts! You just can't read her mind...she's too lost in her own existance...she will never listen to you...not until she feels safe, not until you proove to be like her thoughts. You cannot pretend that you are somebody without being so...she will notice. She is just trying to figure out some things, she has feelings, she has dreams, she has ideals, she has them all! A woman will never missunderstand her thoughts, she will never do something without thinking twice, she is that type of a lifetime lady... . It's good for her not to show who she rally is when she doesn't feel safe! She knows that her beloved ones will manage to see beyond her hopeless eyes. Even tough she smiles to every person she meets and she is kind, you cannot pretend...you cannot use her just because she seems vulnerable. She did create a stone just to let only pure water play with her... she is no longer a child...she is just a portrait of a lonely, rational soul...

...haos organizat 2

Sunt doar eu incercand sa-mi explic rolul si stiu ca pana la urma voi gasi un raspuns la orice intrebare, stiu ca sunt sezoane care nu sunt ale mele, unii sunt aici doar pentru un singur lucru...altii...nu-mi imaginez..nu-mi dau seama...as vrea sa-mi dau seama...un lucru e sigur!nimeni nu poate gasi butonul de rewind...de asta mi-am dat eu timpul pe foreward! uvintele astea pe care le scriu aici sunt un jurnal pentru mine, dar stiu ca poate vor fi folosite de unii in scop personal, cu un alt inteles, alta poveste...Viata e doar o clepsidra lipita de masa...de asta nu incerc sa o desprind ci invat mereu din momentele in care imi vine sa ma ascund sub masa pe care se afla clepsidra mea. Le vreau pe toate acum! Nu mai tarziu! sa vina toate sa ma incerce, sa le cunosc...

Imi aduc aminte de primul articol in care spuneam de asa numitele"about me" care ar putea sa rasara pe parcurs...sunt mai multe de cat credeam...am multe de spus...ma simt un monstru al prezentarilor existentiale. Ele sunt bune, intr-un fel...imi arat viziunea asupra faptelor de zi cu zi, poate nu sunt singura persoana care gandeste asa. In felul in care unii oameni m-au ajutat pe mine sa deschid ochii asupra unor elemente din viata doar avand aceeasi viziune( desi conceptii diferite), asa incerc si eu sa realizez o fuziune de ganduri, analize... tu stii ca asa e! Tu mereu ai stiut pentru ca ai ascultat ce aveam de zis!Tu mereu ai stiut sa fii acolo si sa sustii sau sa transformi o idee!Tu esti acea persoana care odata ce imi spune ca imi este prietena nu disimuleaza si nu o face cu un anume interes....daca te simti "tu" atunci vei stii despre ce vorbesc.

Fi doar tu, iar eu voi fi mereu eu!

ALIVE

Acest articol este dedicat persoanelor care stiu ce inseamna sa lupti pentru ceea ce iti doresti!ESPECIALLY FOR YOU GIRL...!

Scriu intr-un moment greu acum...un moment care ma face sa realizez ca sunt rare unele sentimente ,dar exista! Ma doare...ma doare faptul ca putine persoane pot simti asa si ma doare ca exact acele persoane intampina cele mai mari dificultati! Tell me girl: Why does it have to be this way? You know what...I don't care what it takes!'Cause I'm still gonna fight ! And you should do the same!Fell lucky just to be here!Fell lucky just to be you and to be alive!Stiu ca amestec 2 limbi...nu sunt increzuta...nu ma dau mare ca stiu engleza...de fapt nu o stiu la perfectie...doar scriu cum imi vine in acest moment! Si poate te intrebi de ce am ales culoarea asta pentru articol...ei bine...nu-ti aduce aminte de nimic?da...e EA!marea...doar am vorbit despre EA!Nu vreau sa repet ce ti-am spus la telefon pentru ca...nu stiu de ce dar am impresia ca ai retinut cuvintele mele!!(aici rad!)Stiu ca am fost dura si stiu ca nu aveai nevoie sa auzi ce am zis acum,dar incerc sa te fac sa vezi si o alta fata a lucrurilor chiar daca nu realizezi in momentele astea!Si...desi te ajut acum si o voi face de cate ori vei avea nevoie as vrea sa stii ca uneori ma doare comportamentul tau...indiferenta ta...de asta am si ales sa stau mai departe...nu mai pot vorbi cu tine cum o faceam inainte...imi pare rau,dar cum eu nu-mi pierd niciodata speranta...nu vreau sa scriu aici prea mult!ia ce am scris aici ca pe un cadou,sau nu stiu...inchei aici ca doare...si stii si tu cum, ce si cat. Doar pot sa te asigur ca o sa fie bine!It's a promise!

jennifer lopez songs
Download free music Download free mp3

...haos organizat

...stau pe un scaun inalt,ma uit intr-un ecran plat si scriu...scriu despre sentimente, despre viata, despre zile, despre prieteni, despre falsitatea umana,despre tot ceea ce ma intampina zi de zi...si in felul asta scriu despre mine. Nu ma intereseaza haosul prin care trec zi de zi atata timp cat el mi se arata bine organizat...

Am incercat sa deschid cerul, sa scriu pe un nor cu o picatura de ploaie,apoi sa arunc in mare fulgerele si sa las soarele sa muste din tunete. Mi-am incercat norocul lasand o floare sa se ofileasca pentru ca mai apoi sa incerce sa se replanteze singura..inca n-a mers...nu si-a gasit semintele necesare...dar nu-mi pierd speranta,o ud zilnic,dar..e vara..cald...seceta...e uscata, si isi refuza o noua viata desi stie ca in acea viata poate avea parte de linistea ce si-a dorit-o. Am mers pe malul marii sa-mi dau seama de ce valurile se intorc mereu de unde au plecat...raspunsul...nici el nu venea,dar am observat ca odata udate picioarele mele s-au uscat...ma gandeam ca nu le voi mai uda,dar am indraznit si au fost la fel de ude...atunci am fost implinita! M-am gandit ca se poate, dar totusi ele trebuiau uscate bine inainte de a fi udate din nou...tocmai am realizat ceva!:) Sunt fericita,dar inca nu sunt pregatita sa le ud din nou...mi-e frica sa nu racesc,sa fie apa prea rece...nu stiu...ma gandeam sa las apa sa vina la ele...da! Voi sta mai aproape de mal. Poate ca usor usor o sa am curaj sa ma apropii....candva...odata...dintr-o data!

...dar totusi...de ce cad frunzele toamna??

I have the power in my hands

"Cel care nu are curajul sa vorbeasca pentru drepturile sale nu poate castiga respectul celorlati." - Rene Torres

Ieri am avut o zi ciudata...ma simteam puternica dar in acelasi timp fragila...starea s-a pastrat si astazi...ciudat,neasteptat,dar totusi ceva ce a ajuns sa fie o obisnuinta imuna... .Stau si ma gandesc la cauzele acestui amestec de sentimente total opuse...nu gasesc raspuns! Doar ca stiu foarte bine ce am de facut pentru a putea sa ma simt implinita cu faptul ca am procedat corect intr-o anumita situatie si pentru a stii k nu voi regreta daca rezultatul nu va fi favorabil...I just did my best!

Poate ca ar trebui sa-mi gasesc locul...sa nu mai deschid mereu oportunitati pe care stiu ca oricum la un moment dat le voi inchide... . Ca valurile marii ce se intorc mereu de unde au plecat...cauta un loc mai bun, dar de fiecare data isi urmeaza chemarea, asa imi gasesc mereu cate o fasie de nisip pe care o analizez pana in momentul in care imi dau seama ca tot milul de pe fundul apei este cel mai bun loc pentru mine chiar daca inainte credeam k orice nisip se poate transforma in mil odata udat... Si uite asa am ajuns din nou la mare!

As vrea sa am puterea de a ma retrage in larg, de a-mi pierde statutul de val, de a ramane una cu originile mele...

Fusion...

I know that the spades are the swords of a soldier,I know that the clubs are weapons of war,I know that diamonds mean money for this art,But that’s not the shape of my heart!...niste versuri ce exprima diferenta dintre lumea exterioara si ceea ce se afla in sufletul unei persoane. Eu personal ma regasesc in aceste versuri... de fapt in toata melodia daca stau bine sa ma gandesc! Ceea ce vedem noi la exterior poate fi uneori atat de diferit fata de ce este cu adevarat...Dar ce se intampla atunci cand si interiorul intra in conflict cu propriile sale principii? Este la fel cu aparitia unei fuziuni dintre bine si rau,dintre sentimente apartinand unor sfere complet diferite!"Sa cred sau nu? Sa ma las prada instinctelor sau sa urmez calea ratiunii?"...sunt doar 2 din intrebarile ce pot semnala un astfel de conflict. Este la fel de greu sa raspundem la aceste intrebari asa cum ne este practic imposibil sa gasim un raspuns plauzibil intrebarii:"Sa iubesc in continoare sau sau sa imi construiesc un nou drum bazat pe neincredere?"

Uneori, visand putem da sens acestor intrebari fara sa "ranim" latura noastra rationala! Cum? Urmandu-ne sentimentele si spulberand regretele!

"Nu am de ce sa ma simt ranit, deoarece stiu ca am dat totul din mine pentru a fi fericit! Si am fost...am trait cel mai frumos sentiment din viata mea!..."

"The most important thing is to be able to sacrifice everything you have for what you could become!"

natural portrait

Traim intr-o lume in care oamenii folosesc tot felul de metode fie pentru a ascunde anumite imperfectiuni ale propriului corp, fie pentru a da o alta suprafata lucrurilor ce ne inconjoara. In viziunea mea ceea ce conteaza mai mult, ceea ce da o stralucire cu totul aparte oricarei fiinte sau lucru este tocmai naturaletea! Exact ceea ce noi incercam sa ascundem si sa schimbam da acea nota de puritate, de incredere,de sentiment neincercat de praful modernismului! Mereu m-am intrebat:de ce oare simtim nevoia de a fi cat mai naturali fata de persoanele apropiate de sufletul nostru? Poate ca este acel sentiment de siguranta ca nu vom fi criticati din cauza defectelor noastre, sau poate ca simpla lor prezenta ne face sa uitam de orice lucru ce ar putea fi clasificat ca fiind defect. Un singur lucru arata adevarata valoare a unui om: puterea de a vedea dincolo de clisee!

"Fericirea perfecta nu exista pe acest pamant; aceasta s-a zis de mult timp si de oameni foarte invatati; avem insa iluziunea, credinta si speranta. Aceste dauri divine compun pentru noi, aici pe pamanat, ceea ce numim fericire."- Nicolae Filimon.

"Fericirea poate fi intalnita intr-un simplu graunte de nisip din desert."- Paulo Coelho

Out of time...

We sat and watched the sun go down, Picked a star before we lost the moon. Youth is wasted on the young, Before you know its come and gone too soon...

...asa suna un vers dintr-o melodie...o melodie trista in esenta ei,dar care imi umple ochii cu lacrimi de fericire doar vizualizandu-i povestea. O poveste ca oricare alta insa doar in aparenta...personajele ii sunt necunoscute de ochii strainilor...acei straini de sentimentele carora aceasta poveste le-a dat nastere,sentimente pierdute in timp.Dar nu scriu acum pentru a vorbi de sentimente...nu!...pentru simplul motiv ca acestea sunt percepute diferit de fiecare. Voi incerca sa vorbesc despre un element ce poate face ca viata sa para mai colorata sau poate macina aceeasi urma de speranta in asteptarea acelei pete de culoare ce este singura care ii poate uni faramele...TIMPUL!Mai bine exprimat:lipsa timpului... .Poate asa as putea numi acel sentiment de sufocare sufleteasca atunci cand lucrurile in jurul meu nu mai au sens si totul se transforma intr-o asteptare necontrolata... .Dar totusi,ce astept? Astept acele clipe in care nimic nu ma va face sa ma uit inapoi,acele clipe in care trecutul se va contopi cu prezentul pentru a forma un viitor.

Asa cum apa marii se distanta tot mai mult de privirea mea pe masura ce trenul in care ma aflam isi grabea drumul spre destinatie, asa clipele de implinire sufleteasca par tot mai indepartate. As vrea sa pot avea incredere,sa pot visa, sa pot atinge fara sa-mi fie teama ca va veni o zi in care voi simti doar umbra atingerii, sa pot avea incredere,dar mai presus de toate sa pot spune:TE IUBESC! fara retineri si din tot sufletul... .Dar...cu fiecare clipa...acea piatra pare ca devine tot mai puternica...mi-as dori sa o pot sparge in mii de bucatele,dar nu mai pot...I'm out of time....!

The past is done, we've been betrayed, its true...

Cersetori de personalitate

Da...traim intr-o lume subiectiva...si asta ne ocupa tot timpul(si da!stiu ca nu suna asa expresia initiala)!Chiar daca ne este greu sa recunoastem ne place sa fim noi cei care au mereu dreptate,iar cei din jur sa isi planifice actiunile dupa universul gandirii noastre.Noi suntem unici mostenitori asupra actiunilor noastre ,iar asta ne face sa ne gandim ca din moment ce putem controla atat de bine o anumita situatie, dc nu am impune si celorlalti un pic din "inteligenta" noastra?!Suna urat...doare(bine,doar in unele cazuri),dar sa recunoastem!De cate ori nu ne-am certat cu o persoana apropiata pe motivul ca ideea noastra de a executa o anumita actiune era mult mai potrivita decat cea a persoanei in cauza(chiar daca poate nu era asa...)? Sunt nenumarate aceste "mici certuri", poate cele mai frecvente!

Ideea acestui subiect mi-a venit in minte chiar astazi in timp ce lucram.Majoritatea persoanelor care se prezentau in fata mea imi"cerseau" constient sau inconstient un anumit tip de servire(evident cel rapid si de calitate),un zambet,niste vorbe amabile... .Un lucru important ar fi acela ca niciunuia dintre ei nu ii pasa vizibil de faptul ca poate starea mea fizica sau de spirit nu erau potrivite pentru cerintele sale din acel moment. In definitiv nici nu ar trebui sa ii pese...asa am fost informati...oare sa fie asa?

"Fa ceea ce iti spune inima ca este corect sa faci - pentru ca oricum vei fi criticat. Vei fi condamnat indiferent ce vei face."- Eleanor Roosevelt

Most important things...

"Traieste-ti viata ca si cum fiecare fapta a ta ar deveni lege universala." - Immanuel Kant .

Ai incercat vreodata sa te gandesti la ce a contat cu adevarat pana acum in viata ta? Ai avut vreodata senzatia ca toate sacrificiile pe care le faci se reduc la cateva secunde de fericire deplina?

De multe ori, in viata, lasam sa treaca unele momente de care mai tarziu ne-ar putea fi dor...acele momente fara de care nu am putea spune ca am cunoscut intr-adevar culorile acesteia. Putini oameni stau sa se gandeasca: "Oare cand a fost ultima oara cand am zambit?", sau "Cand am spus ultima data cuiva 'TE IUBESC'?". Toate aceste "mici" lucruri fac o persoana sa se simta mai bine chiar daca la suprafata nu par importante. Majoritatea avem senzatia ca prezenta noastra este de ajuns atunci cand o persoana draga ne este alaturi...Sunt nenumarate momentele in care am simtit nevoia unui zambet, unei imbratisari sau a oricarui gest de afectiune din partea celor ce au un loc in sufletul meu!Uneori le-am primit, alteori...

Nu degeaba se spune ca "un gest valoreaza cat o mie de cuvinte..." . Atunci cand nu putem gasi cuvintele potrivite pentru a exprima ceea ce simtim, incepem sa ne folosim de gesturi si atunci...totul devine mult mai usor!

Ce ar fi daca am pretui mai mult culoarea unei flori, primele picaturi de ploaie, faptul ca vecinul ne-a salutat si ne-a urat"o zi buna",gustul primului sarut,emotia primului "TE IUBESC"...?

Unde am ajunge daca am pretui ceea ce conteaza intr-adevar? Am cunoaste cu adevarat fericirea?Poate ca aceste raspunsuri nu le vom cunoaste vreodata,dar cu siguranta putem incerca sa le aflam!;)

Friendship

"Nu rupe firul unei prietenii, caci, chiar daca il legi din nou, nodul ramane." - Octavian Paler

"Nimeni nu poate trai fara prieteni, chiar daca stapaneste toate bunurile lumii." - Aristotel

Ce bine e sa stii ca ai pe cineva langa tine atunci cand ai nevoie de acea persoana!...Si nu neaparat cand esti trist,chiar si cand esti vesel...acel cineva poate sa imparta un zambet cu tine si asta incepe sa conteze mai mult ca orice! E ca un fel de dependenta de afectiune...de a stii ca nu esti singur,ca cineva te iubeste fara conditii. E o persoana acolo , undeva, care nu iti va inchide telefonul chiar daca deja s-au scurs 2 ore de cand plangi sau razi din acelasi motiv...pur si simplu exista acel tip de "chemistry" intre voi doi ce nu va lasa sa va"plictisiti" unul de celalalt. E unul dintre lucrurile care iti dau cea mai mare siguranta in viata... . Sa stii ca e cineva acolo care mereu iti va da o mana de ajutor indiferent de momentul in care ai nevoie de asa ceva!

Nu pot exprima sentimentul de a stii ca 2 din persoanele in care ai cea mai mare incredere sunt la mii de kilometrii distanta de tine...si asta nu pentru putin timp! E ciudat sa trebuiasca dintr-o data sa iti dai singur sfaturi si sa fi tu acela care isi "linisteste" propriile temeri! A cauta intelegere in alta parte...daaa...ar fi o solutie...dar totusi nu una de lunga durata! Nimeni nu te cunoaste atat cat o fac acele persoane. Sa o iei de la capat nu poti... . Atunci? Ce ar trebui sa faci?? Sa astepti. Da,asteptarea e lunga,si doare! Doar gandul ca intr-o buna zi vor fi din nou langa tine te face sa zambesti. Acele clipe in care veti fi doar voi, in care tot acest timp de "departare" se transforma intr-o poveste parca interminabila si faptul ca petreceti ore in sir vorbind este cel mai placut lucru din lume!

"Iubeste-ti aproapele..."poate una din cele mai importante lucruri...Gaseste persoana care sa impartaseaca aproximativ aceleasi idei cu tine si din acel moment nu vei mai avea nevoie sa iti pui intrebarea:" Eu la cine apelez?..." Fi sigur ca si acelei persoane ii va conveni ideea de dependenta pentru ca si atunci cand aceasta va avea nevoie de ceva tu vei fi acolo pentru ea indiferent de circumstante!

...morning thoughts

E dimineata...am langa mine o cana de ice coffee si ma gandesc la felul in care imi voi desfasura ziua. Cam asa incepe fiecare zi din viata mea( exceptand partea cu ice coffee...e doar ceva de moment). Cateodata stau si ma gandesc cum ar fi daca lumea,asa cum o cunoastem noi, ar avea cu totul alte reguli. Cum ar fi ca vorbele fiecarui om sa fie luate in serios atunci cand acesta are intr-adevar ceva de spus? Cum ar fi ca nimeni sa nu-si bata joc de sentimentele celuilalt...cum ar fi daca intr-adevar fiecare dintre noi ar cunoaste sensul cuvintelor: IMI PASA?? Pe zi ce trece ma conving ca aceste intrebari sunt retorice si ca oamenii carora intr-adevar le pasa sunt si vor fi alaturi de tine atat la bine cat si la rau! Nu putem sa cersim iubire...astfel nimeni nu ne-o va da! Putem doar sa fim noi insine si cei care ne cunosc interiorul ne vor iubi asa cum suntem! Atunci cand vom gresi acestia vor putea sa ne ierte...dar...ne gandim noi oare vreodata ca si iertarea isi are propriile limite? Atunci cand aceasta devine o obisnuinta intr-o relatie de orice fel, sentimentul existent deja nu se mai poate numi iubire... A gresi e omeneste!Nimic mai adevarat! Si totusi...nu putem transforma aceasta zicala intr-un motto! Ce ar trebui sa avem in minte in permanenta este ca: Atunci cand dai respect persoanelor apropiate, ai toate sansele sa-l primesti inapoi! De fapt, daca stau bine sa ma gandesc, cam in asta consta ideea de a tine la cineva, de a avea persoane apropiate...respectul...hmmm...un cuvant greu,dar tocmai "greutatea" sa il face unul din cele mai frumoase si ravnite cuvinte de catre noi toti! Probabil pentru ca este ceva ce se nu castiga cu usurinta...acest fapt ne conduce spre dorinta de a castiga respectul fiecarei persoane pe care o intalnim! Stiind acest lucru, increderea in propriile puteri este cu siguranta mult mai mare!

Stiu ca tot ce am scris eu aici face parte dintr-un univers general valabil si ca in particular, uneori, lucrurile stau cu totul altfel, dar sa nu uitam ca din exterior suntem toti vazuti ca fiind un intreg...si fiind un intreg se presupune ca unele lucruri sunt valabile pentru toate partile componente!...

...si marea

...marea...este acel loc in care timpul nu mai are bariere,acel loc unde niciun gand nu este unul gresit sau pacatos,un loc ce isi are propriul mister pe care stie bine sa il foloseasca. Nu stiu sa fi intalnit vreun loc mai pur,mai sigur pentru gandurile mele! Nu stiu sa explic de ce de fiecare data cand sunt in preajma marii am senzatia ca nimeni nu poate sa distruga nimic din ce am cladit pana in acel moment. E ca si cum as intra in cu totul alta lume in care regulile sunt atat de diferite de ceea ce vad zilnic in preajma mea... . As da orice sa pot aduce marea langa mine in acele momente cand sufletul mi-e obosit si nu mai poate simti...in acele momente ca acesta... . As putea scrie pagini intregi despre mare,despre sentimente,despre felul cum apa distruge orice pacat si-l transforma in cel mai pur sentiment... si totusi...parca simt briza marii alungand orice urma de suferinta lasand doar amintirea in urma...o amintire ce nu mai doare, e doar un sentiment placut a ceva superb cu care te intalnesti o singura data in viata... . Nu imi pot da seama daca marea poate oferi un sentiment universal valabil, sau doar am eu o pasiune pentru stropii d apa adusi de vant, pentru valurile ce mi se sparg de picioare noaptea,atunci cand nimeni nu deranjeaza siesta obisnuita a apei ori pentru imensitatea acelei culori uniforme pe care o vad... . Poate majoritatea vad marea doar ca pe un loc de scaldat insa eu va d mult mai mult de atat. Imi vad linistea, imi vad gandurile, amintirile...viitoarele actiuni...vad o noua lume,a mea,doar a mea... .

doar eu...

Eu...despre mine pot sa spun ca sunt un om extrem de visator...niciodata nu imi gasesc locul... trebuie sa visez mai departe,sa gasesc noi cai de a-mi organiza gandurile... . Pentru mine meditatia este ceva vital,nu cred ca as putea sa vad viata la fel fara acele clipe in care sunt numai eu si gandul...

De la viata...ce imi doresc de la viata este sa imi arate toate fetele ei...sa o vad asa cum este,fara retusari si fara masti...chiar daca uneori pare greu sa suporti etapele grele la care te supune,acestea iti sunt date doar pentru a te invata... .Incerc sa iau ce e mai bun din fiecare persoana ce o intalnesc ,chiar daca uneori acea persoana imi produce mari dezamagiri, am incetat sa mai port resentimente...vreau sa vad ce are de oferit fiecare,cum gandeste si care sunt conceptiile sale, de aceea incerc mereu sa-i intreb pe cei din jurul meu ce parere au despre un anumit lucru,o anumita fapta,chiar si despre mine si felul in care ma comport. Sunt genul de om care se ataseaza foarte repede de o persoana daca aceasta ii arata minimum de afectiune si respect. Poate e un defect de-al meu...poate unii profita de asta...sau poate nu... . Am incetat sa mai judect aspectele exterioare si faptele unui om...am descoperit cu stupoare ca exteriorul poate fi atat de diferit de interior!... si ca unii oameni,inclusiv eu, isi arata adevarata infatisare doar persoanelor ce considera ca merita sa o afle!Ceea ce sunt cand se afiseaza in public si faptele pe care le comit,una mai neobisnuita ca cealalta,sunt doar un invelis,o suprafata uneori greu,alteori usor de indepartat... totul sta in sufletul omului si in modul in care acesta gandeste!

De la prieteni...imi doresc sa fie acolo pentru mine exact atat cat sunt si eu pentru ei! Si daca sentimentele pe care le am eu pentru ei sunt reciproce atunci ceea ce am scris mai sus se subintelege!

De la mine... as vrea sa pot sa-mi ating propriile scopuri...sa am sanatatea necesara si longevitatea de care am nevoie pentru a cunoaste cat mai mult! Oricum...principalele lucruri fara de care nu as putea face nimic sunt: SANATATEA si IUBIREA(deci,implicit FERICIREA)!

Sper sa va placa ce scriu eu aici, iar daca nu imi cer scuze ca v-am rapit din timp cu vorbele mele!p.s. ce am scris aici nu este tot ce am de spus despre mine...poate...undeva pe parcursul a ceea ce o sa scriu voi mai insera cateva pasaje stil "about me...".cam atat deocamdata.enjoy...