vineri, 29 august 2008

Portrait of a woman


She...you meet her every day trying to figure out her thoughts! You just can't read her mind...she's too lost in her own existance...she will never listen to you...not until she feels safe, not until you proove to be like her thoughts. You cannot pretend that you are somebody without being so...she will notice. She is just trying to figure out some things, she has feelings, she has dreams, she has ideals, she has them all! A woman will never missunderstand her thoughts, she will never do something without thinking twice, she is that type of a lifetime lady... . It's good for her not to show who she rally is when she doesn't feel safe! She knows that her beloved ones will manage to see beyond her hopeless eyes. Even tough she smiles to every person she meets and she is kind, you cannot pretend...you cannot use her just because she seems vulnerable. She did create a stone just to let only pure water play with her... she is no longer a child...she is just a portrait of a lonely, rational soul...

...haos organizat 2


Sunt doar eu incercand sa-mi explic rolul si stiu ca pana la urma voi gasi un raspuns la orice intrebare, stiu ca sunt sezoane care nu sunt ale mele, unii sunt aici doar pentru un singur lucru...altii...nu-mi imaginez..nu-mi dau seama...as vrea sa-mi dau seama...un lucru e sigur!nimeni nu poate gasi butonul de rewind...de asta mi-am dat eu timpul pe foreward! uvintele astea pe care le scriu aici sunt un jurnal pentru mine, dar stiu ca poate vor fi folosite de unii in scop personal, cu un alt inteles, alta poveste...Viata e doar o clepsidra lipita de masa...de asta nu incerc sa o desprind ci invat mereu din momentele in care imi vine sa ma ascund sub masa pe care se afla clepsidra mea. Le vreau pe toate acum! Nu mai tarziu! sa vina toate sa ma incerce, sa le cunosc...

Imi aduc aminte de primul articol in care spuneam de asa numitele"about me" care ar putea sa rasara pe parcurs...sunt mai multe de cat credeam...am multe de spus...ma simt un monstru al prezentarilor existentiale. Ele sunt bune, intr-un fel...imi arat viziunea asupra faptelor de zi cu zi, poate nu sunt singura persoana care gandeste asa. In felul in care unii oameni m-au ajutat pe mine sa deschid ochii asupra unor elemente din viata doar avand aceeasi viziune( desi conceptii diferite), asa incerc si eu sa realizez o fuziune de ganduri, analize... tu stii ca asa e! Tu mereu ai stiut pentru ca ai ascultat ce aveam de zis!Tu mereu ai stiut sa fii acolo si sa sustii sau sa transformi o idee!Tu esti acea persoana care odata ce imi spune ca imi este prietena nu disimuleaza si nu o face cu un anume interes....daca te simti "tu" atunci vei stii despre ce vorbesc.


Fi doar tu, iar eu voi fi mereu eu!


luni, 25 august 2008

ALIVE


Acest articol este dedicat persoanelor care stiu ce inseamna sa lupti pentru ceea ce iti doresti!ESPECIALLY FOR YOU GIRL...!


Scriu intr-un moment greu acum...un moment care ma face sa realizez ca sunt rare unele sentimente ,dar exista! Ma doare...ma doare faptul ca putine persoane pot simti asa si ma doare ca exact acele persoane intampina cele mai mari dificultati! Tell me girl: Why does it have to be this way? You know what...I don't care what it takes!'Cause I'm still gonna fight ! And you should do the same!Fell lucky just to be here!Fell lucky just to be you and to be alive!Stiu ca amestec 2 limbi...nu sunt increzuta...nu ma dau mare ca stiu engleza...de fapt nu o stiu la perfectie...doar scriu cum imi vine in acest moment! Si poate te intrebi de ce am ales culoarea asta pentru articol...ei bine...nu-ti aduce aminte de nimic?da...e EA!marea...doar am vorbit despre EA!Nu vreau sa repet ce ti-am spus la telefon pentru ca...nu stiu de ce dar am impresia ca ai retinut cuvintele mele!!(aici rad!)Stiu ca am fost dura si stiu ca nu aveai nevoie sa auzi ce am zis acum,dar incerc sa te fac sa vezi si o alta fata a lucrurilor chiar daca nu realizezi in momentele astea!Si...desi te ajut acum si o voi face de cate ori vei avea nevoie as vrea sa stii ca uneori ma doare comportamentul tau...indiferenta ta...de asta am si ales sa stau mai departe...nu mai pot vorbi cu tine cum o faceam inainte...imi pare rau,dar cum eu nu-mi pierd niciodata speranta...nu vreau sa scriu aici prea mult!ia ce am scris aici ca pe un cadou,sau nu stiu...inchei aici ca doare...si stii si tu cum, ce si cat. Doar pot sa te asigur ca o sa fie bine!It's a promise!


sâmbătă, 23 august 2008

...haos organizat


...stau pe un scaun inalt,ma uit intr-un ecran plat si scriu...scriu despre sentimente, despre viata, despre zile, despre prieteni, despre falsitatea umana,despre tot ceea ce ma intampina zi de zi...si in felul asta scriu despre mine. Nu ma intereseaza haosul prin care trec zi de zi atata timp cat el mi se arata bine organizat...


Am incercat sa deschid cerul, sa scriu pe un nor cu o picatura de ploaie,apoi sa arunc in mare fulgerele si sa las soarele sa muste din tunete. Mi-am incercat norocul lasand o floare sa se ofileasca pentru ca mai apoi sa incerce sa se replanteze singura..inca n-a mers...nu si-a gasit semintele necesare...dar nu-mi pierd speranta,o ud zilnic,dar..e vara..cald...seceta...e uscata, si isi refuza o noua viata desi stie ca in acea viata poate avea parte de linistea ce si-a dorit-o. Am mers pe malul marii sa-mi dau seama de ce valurile se intorc mereu de unde au plecat...raspunsul...nici el nu venea,dar am observat ca odata udate picioarele mele s-au uscat...ma gandeam ca nu le voi mai uda,dar am indraznit si au fost la fel de ude...atunci am fost implinita! M-am gandit ca se poate, dar totusi ele trebuiau uscate bine inainte de a fi udate din nou...tocmai am realizat ceva!:) Sunt fericita,dar inca nu sunt pregatita sa le ud din nou...mi-e frica sa nu racesc,sa fie apa prea rece...nu stiu...ma gandeam sa las apa sa vina la ele...da! Voi sta mai aproape de mal. Poate ca usor usor o sa am curaj sa ma apropii....candva...odata...dintr-o data!



...dar totusi...de ce cad frunzele toamna??



vineri, 15 august 2008

I have the power in my hands



"Cel care nu are curajul sa vorbeasca pentru drepturile sale nu poate castiga respectul celorlati." - Rene Torres


Ieri am avut o zi ciudata...ma simteam puternica dar in acelasi timp fragila...starea s-a pastrat si astazi...ciudat,neasteptat,dar totusi ceva ce a ajuns sa fie o obisnuinta imuna... .Stau si ma gandesc la cauzele acestui amestec de sentimente total opuse...nu gasesc raspuns! Doar ca stiu foarte bine ce am de facut pentru a putea sa ma simt implinita cu faptul ca am procedat corect intr-o anumita situatie si pentru a stii k nu voi regreta daca rezultatul nu va fi favorabil...I just did my best!




Poate ca ar trebui sa-mi gasesc locul...sa nu mai deschid mereu oportunitati pe care stiu ca oricum la un moment dat le voi inchide... . Ca valurile marii ce se intorc mereu de unde au plecat...cauta un loc mai bun, dar de fiecare data isi urmeaza chemarea, asa imi gasesc mereu cate o fasie de nisip pe care o analizez pana in momentul in care imi dau seama ca tot milul de pe fundul apei este cel mai bun loc pentru mine chiar daca inainte credeam k orice nisip se poate transforma in mil odata udat... Si uite asa am ajuns din nou la mare!




As vrea sa am puterea de a ma retrage in larg, de a-mi pierde statutul de val, de a ramane una cu originile mele...

miercuri, 13 august 2008

Fusion...


I know that the spades are the swords of a soldier,I know that the clubs are weapons of war,I know that diamonds mean money for this art,But that’s not the shape of my heart!...niste versuri ce exprima diferenta dintre lumea exterioara si ceea ce se afla in sufletul unei persoane. Eu personal ma regasesc in aceste versuri... de fapt in toata melodia daca stau bine sa ma gandesc! Ceea ce vedem noi la exterior poate fi uneori atat de diferit fata de ce este cu adevarat...Dar ce se intampla atunci cand si interiorul intra in conflict cu propriile sale principii? Este la fel cu aparitia unei fuziuni dintre bine si rau,dintre sentimente apartinand unor sfere complet diferite!"Sa cred sau nu? Sa ma las prada instinctelor sau sa urmez calea ratiunii?"...sunt doar 2 din intrebarile ce pot semnala un astfel de conflict. Este la fel de greu sa raspundem la aceste intrebari asa cum ne este practic imposibil sa gasim un raspuns plauzibil intrebarii:"Sa iubesc in continoare sau sau sa imi construiesc un nou drum bazat pe neincredere?"


Uneori, visand putem da sens acestor intrebari fara sa "ranim" latura noastra rationala! Cum? Urmandu-ne sentimentele si spulberand regretele!

"Nu am de ce sa ma simt ranit, deoarece stiu ca am dat totul din mine pentru a fi fericit! Si am fost...am trait cel mai frumos sentiment din viata mea!..."


"The most important thing is to be able to sacrifice everything you have for what you could become!"

video

luni, 11 august 2008

natural portrait



Traim intr-o lume in care oamenii folosesc tot felul de metode fie pentru a ascunde anumite imperfectiuni ale propriului corp, fie pentru a da o alta suprafata lucrurilor ce ne inconjoara. In viziunea mea ceea ce conteaza mai mult, ceea ce da o stralucire cu totul aparte oricarei fiinte sau lucru este tocmai naturaletea! Exact ceea ce noi incercam sa ascundem si sa schimbam da acea nota de puritate, de incredere,de sentiment neincercat de praful modernismului! Mereu m-am intrebat:de ce oare simtim nevoia de a fi cat mai naturali fata de persoanele apropiate de sufletul nostru? Poate ca este acel sentiment de siguranta ca nu vom fi criticati din cauza defectelor noastre, sau poate ca simpla lor prezenta ne face sa uitam de orice lucru ce ar putea fi clasificat ca fiind defect. Un singur lucru arata adevarata valoare a unui om: puterea de a vedea dincolo de clisee!






"Fericirea perfecta nu exista pe acest pamant; aceasta s-a zis de mult timp si de oameni foarte invatati; avem insa iluziunea, credinta si speranta. Aceste dauri divine compun pentru noi, aici pe pamanat, ceea ce numim fericire."- Nicolae Filimon.




"Fericirea poate fi intalnita intr-un simplu graunte de nisip din desert."- Paulo Coelho

Out of time...





We sat and watched the sun go down, Picked a star before we lost the moon. Youth is wasted on the young, Before you know its come and gone too soon...




...asa suna un vers dintr-o melodie...o melodie trista in esenta ei,dar care imi umple ochii cu lacrimi de fericire doar vizualizandu-i povestea. O poveste ca oricare alta insa doar in aparenta...personajele ii sunt necunoscute de ochii strainilor...acei straini de sentimentele carora aceasta poveste le-a dat nastere,sentimente pierdute in timp.Dar nu scriu acum pentru a vorbi de sentimente...nu!...pentru simplul motiv ca acestea sunt percepute diferit de fiecare. Voi incerca sa vorbesc despre un element ce poate face ca viata sa para mai colorata sau poate macina aceeasi urma de speranta in asteptarea acelei pete de culoare ce este singura care ii poate uni faramele...TIMPUL!Mai bine exprimat:lipsa timpului... .Poate asa as putea numi acel sentiment de sufocare sufleteasca atunci cand lucrurile in jurul meu nu mai au sens si totul se transforma intr-o asteptare necontrolata... .Dar totusi,ce astept? Astept acele clipe in care nimic nu ma va face sa ma uit inapoi,acele clipe in care trecutul se va contopi cu prezentul pentru a forma un viitor.



Asa cum apa marii se distanta tot mai mult de privirea mea pe masura ce trenul in care ma aflam isi grabea drumul spre destinatie, asa clipele de implinire sufleteasca par tot mai indepartate. As vrea sa pot avea incredere,sa pot visa, sa pot atinge fara sa-mi fie teama ca va veni o zi in care voi simti doar umbra atingerii, sa pot avea incredere,dar mai presus de toate sa pot spune:TE IUBESC! fara retineri si din tot sufletul... .Dar...cu fiecare clipa...acea piatra pare ca devine tot mai puternica...mi-as dori sa o pot sparge in mii de bucatele,dar nu mai pot...I'm out of time....!




The past is done, we've been betrayed, its true...



vineri, 8 august 2008

Cersetori de personalitate


Da...traim intr-o lume subiectiva...si asta ne ocupa tot timpul(si da!stiu ca nu suna asa expresia initiala)!Chiar daca ne este greu sa recunoastem ne place sa fim noi cei care au mereu dreptate,iar cei din jur sa isi planifice actiunile dupa universul gandirii noastre.Noi suntem unici mostenitori asupra actiunilor noastre ,iar asta ne face sa ne gandim ca din moment ce putem controla atat de bine o anumita situatie, dc nu am impune si celorlalti un pic din "inteligenta" noastra?!Suna urat...doare(bine,doar in unele cazuri),dar sa recunoastem!De cate ori nu ne-am certat cu o persoana apropiata pe motivul ca ideea noastra de a executa o anumita actiune era mult mai potrivita decat cea a persoanei in cauza(chiar daca poate nu era asa...)? Sunt nenumarate aceste "mici certuri", poate cele mai frecvente!

Ideea acestui subiect mi-a venit in minte chiar astazi in timp ce lucram.Majoritatea persoanelor care se prezentau in fata mea imi"cerseau" constient sau inconstient un anumit tip de servire(evident cel rapid si de calitate),un zambet,niste vorbe amabile... .Un lucru important ar fi acela ca niciunuia dintre ei nu ii pasa vizibil de faptul ca poate starea mea fizica sau de spirit nu erau potrivite pentru cerintele sale din acel moment. In definitiv nici nu ar trebui sa ii pese...asa am fost informati...oare sa fie asa?


"Fa ceea ce iti spune inima ca este corect sa faci - pentru ca oricum vei fi criticat. Vei fi condamnat indiferent ce vei face."- Eleanor Roosevelt

duminică, 3 august 2008

Most important things...


"Traieste-ti viata ca si cum fiecare fapta a ta ar deveni lege universala." - Immanuel Kant .

Ai incercat vreodata sa te gandesti la ce a contat cu adevarat pana acum in viata ta? Ai avut vreodata senzatia ca toate sacrificiile pe care le faci se reduc la cateva secunde de fericire deplina?

De multe ori, in viata, lasam sa treaca unele momente de care mai tarziu ne-ar putea fi dor...acele momente fara de care nu am putea spune ca am cunoscut intr-adevar culorile acesteia. Putini oameni stau sa se gandeasca: "Oare cand a fost ultima oara cand am zambit?", sau "Cand am spus ultima data cuiva 'TE IUBESC'?". Toate aceste "mici" lucruri fac o persoana sa se simta mai bine chiar daca la suprafata nu par importante. Majoritatea avem senzatia ca prezenta noastra este de ajuns atunci cand o persoana draga ne este alaturi...Sunt nenumarate momentele in care am simtit nevoia unui zambet, unei imbratisari sau a oricarui gest de afectiune din partea celor ce au un loc in sufletul meu!Uneori le-am primit, alteori...

Nu degeaba se spune ca "un gest valoreaza cat o mie de cuvinte..." . Atunci cand nu putem gasi cuvintele potrivite pentru a exprima ceea ce simtim, incepem sa ne folosim de gesturi si atunci...totul devine mult mai usor!

Ce ar fi daca am pretui mai mult culoarea unei flori, primele picaturi de ploaie, faptul ca vecinul ne-a salutat si ne-a urat"o zi buna",gustul primului sarut,emotia primului "TE IUBESC"...?

Unde am ajunge daca am pretui ceea ce conteaza intr-adevar? Am cunoaste cu adevarat fericirea?Poate ca aceste raspunsuri nu le vom cunoaste vreodata,dar cu siguranta putem incerca sa le aflam!;)


vineri, 1 august 2008

Friendship





"Nu rupe firul unei prietenii, caci, chiar daca il legi din nou, nodul ramane." - Octavian Paler



"Nimeni nu poate trai fara prieteni, chiar daca stapaneste toate bunurile lumii." - Aristotel



Ce bine e sa stii ca ai pe cineva langa tine atunci cand ai nevoie de acea persoana!...Si nu neaparat cand esti trist,chiar si cand esti vesel...acel cineva poate sa imparta un zambet cu tine si asta incepe sa conteze mai mult ca orice! E ca un fel de dependenta de afectiune...de a stii ca nu esti singur,ca cineva te iubeste fara conditii. E o persoana acolo , undeva, care nu iti va inchide telefonul chiar daca deja s-au scurs 2 ore de cand plangi sau razi din acelasi motiv...pur si simplu exista acel tip de "chemistry" intre voi doi ce nu va lasa sa va"plictisiti" unul de celalalt. E unul dintre lucrurile care iti dau cea mai mare siguranta in viata... . Sa stii ca e cineva acolo care mereu iti va da o mana de ajutor indiferent de momentul in care ai nevoie de asa ceva!



Nu pot exprima sentimentul de a stii ca 2 din persoanele in care ai cea mai mare incredere sunt la mii de kilometrii distanta de tine...si asta nu pentru putin timp! E ciudat sa trebuiasca dintr-o data sa iti dai singur sfaturi si sa fi tu acela care isi "linisteste" propriile temeri! A cauta intelegere in alta parte...daaa...ar fi o solutie...dar totusi nu una de lunga durata! Nimeni nu te cunoaste atat cat o fac acele persoane. Sa o iei de la capat nu poti... . Atunci? Ce ar trebui sa faci?? Sa astepti. Da,asteptarea e lunga,si doare! Doar gandul ca intr-o buna zi vor fi din nou langa tine te face sa zambesti. Acele clipe in care veti fi doar voi, in care tot acest timp de "departare" se transforma intr-o poveste parca interminabila si faptul ca petreceti ore in sir vorbind este cel mai placut lucru din lume!



"Iubeste-ti aproapele..."poate una din cele mai importante lucruri...Gaseste persoana care sa impartaseaca aproximativ aceleasi idei cu tine si din acel moment nu vei mai avea nevoie sa iti pui intrebarea:" Eu la cine apelez?..." Fi sigur ca si acelei persoane ii va conveni ideea de dependenta pentru ca si atunci cand aceasta va avea nevoie de ceva tu vei fi acolo pentru ea indiferent de circumstante!