...stau pe un scaun inalt,ma uit intr-un ecran plat si scriu...scriu despre sentimente, despre viata, despre zile, despre prieteni, despre falsitatea umana,despre tot ceea ce ma intampina zi de zi...si in felul asta scriu despre mine. Nu ma intereseaza haosul prin care trec zi de zi atata timp cat el mi se arata bine organizat...
Am incercat sa deschid cerul, sa scriu pe un nor cu o picatura de ploaie,apoi sa arunc in mare fulgerele si sa las soarele sa muste din tunete. Mi-am incercat norocul lasand o floare sa se ofileasca pentru ca mai apoi sa incerce sa se replanteze singura..inca n-a mers...nu si-a gasit semintele necesare...dar nu-mi pierd speranta,o ud zilnic,dar..e vara..cald...seceta...e uscata, si isi refuza o noua viata desi stie ca in acea viata poate avea parte de linistea ce si-a dorit-o. Am mers pe malul marii sa-mi dau seama de ce valurile se intorc mereu de unde au plecat...raspunsul...nici el nu venea,dar am observat ca odata udate picioarele mele s-au uscat...ma gandeam ca nu le voi mai uda,dar am indraznit si au fost la fel de ude...atunci am fost implinita! M-am gandit ca se poate, dar totusi ele trebuiau uscate bine inainte de a fi udate din nou...tocmai am realizat ceva!:) Sunt fericita,dar inca nu sunt pregatita sa le ud din nou...mi-e frica sa nu racesc,sa fie apa prea rece...nu stiu...ma gandeam sa las apa sa vina la ele...da! Voi sta mai aproape de mal. Poate ca usor usor o sa am curaj sa ma apropii....candva...odata...dintr-o data!
...dar totusi...de ce cad frunzele toamna??
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu