Sunt intr-un moment in care nu-mi pot explica multe lucruri...multe lucruri ce inainte pareau banale...nu mai am un raspuns la nimic, nu mai exista siguranta din unele puncte de vedere, iar optimismul...ei bine...se duce si el incetul cu incetul... . Nu pot accepta ceva ce ma face sa simt doar nesiguranta si tristete...nu pot spera ca va fi mai bine facand asta cand stiu ca acum nu imi face bine! Doar imi doresc sa primesc exact atat cat dau! Nu am cerut si nu voi cere niciodata mai mult!... . De fiecare data mi sa refuzat sansa de a arata ce sunt, ce pot fi...nu mai am energie...nu mai pot lupta..simt ca renunt prea usor la o lupta ce ar putea deveni victorie...dar...nesiguranta isi spune cuvantul din ce in ce mai mult...ma ascund in cuvinte pentru ca nu pot striga, nu pot spune ceea ce simt! Asa sunt...nu ma pot schimba! Am invatat sa caut afectiune si sa o daruiesc, dar inca nu stiu sa ma resemnez in momentul in care nu o primesc inapoi!...Stiu ca acum inca vorbeste copilul din mine...stiu ca va mai dura pana sa suport cu adevarat partile triste ale unei povesti... . Nu mai pot crede cand nu stiu daca am in ce sa cred... . Cand stiu canimic nu e sigur ci e doar un vis...o dorinta, nu imi doresc decat sa nu se ajunga la stadiul in care sa devenim proprii nostri dusmani...
Se spune ca lucrurile complicate genereaza frumosul...dar oare cate trebuie sa depasesti sa ajungi la acea stare de fericire? Cate trepte sunt de urcat si mai ales de cate ori trebuie sa te impiedici sa atingi podeaua?
E doar....mult prea greu cand stii ca lucrul ce l-ai dorit cel mai mult in viata nu il poti avea!...Doare....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu