...marea...este acel loc in care timpul nu mai are bariere,acel loc unde niciun gand nu este unul gresit sau pacatos,un loc ce isi are propriul mister pe care stie bine sa il foloseasca. Nu stiu sa fi intalnit vreun loc mai pur,mai sigur pentru gandurile mele! Nu stiu sa explic de ce de fiecare data cand sunt in preajma marii am senzatia ca nimeni nu poate sa distruga nimic din ce am cladit pana in acel moment. E ca si cum as intra in cu totul alta lume in care regulile sunt atat de diferite de ceea ce vad zilnic in preajma mea... . As da orice sa pot aduce marea langa mine in acele momente cand sufletul mi-e obosit si nu mai poate simti...in acele momente ca acesta... . As putea scrie pagini intregi despre mare,despre sentimente,despre felul cum apa distruge orice pacat si-l transforma in cel mai pur sentiment... si totusi...parca simt briza marii alungand orice urma de suferinta lasand doar amintirea in urma...o amintire ce nu mai doare, e doar un sentiment placut a ceva superb cu care te intalnesti o singura data in viata... . Nu imi pot da seama daca marea poate oferi un sentiment universal valabil, sau doar am eu o pasiune pentru stropii d apa adusi de vant, pentru valurile ce mi se sparg de picioare noaptea,atunci cand nimeni nu deranjeaza siesta obisnuita a apei ori pentru imensitatea acelei culori uniforme pe care o vad... . Poate majoritatea vad marea doar ca pe un loc de scaldat insa eu va d mult mai mult de atat. Imi vad linistea, imi vad gandurile, amintirile...viitoarele actiuni...vad o noua lume,a mea,doar a mea... .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu