miercuri, 22 aprilie 2009

moleseala si marele albastru


Cu muzica boema pe fundal si cu melancolia in vene speakuiesc urmatoarele:


Ma plangeam zilele trecute la mister Count ca viata mea sociala se duce usor usor d rapa. De ce? Vizitele mele la mult adoratul mall se diminueaza...ceva trebuia facut! Asa ca am luat masurile de rigoare si m-am deplasat alaturi de o prietena buna la acest loc de revigorare spirituala si intelectuala(mai ales:)) ). Dupa vizita obligatorie la zona cu restaurante ( ca doar ne e in traditie) ne-am indreptat atentia catre maretul movieplex( la un film pe gratis bineinteles ca altfel nu mai avea niciun fun). Am hotarat de comun acord( ma rog...decizia a fost a mea as usual) sa vizionam "Vineri, 13". Buuuun, intram noi, trecem de baietasul de la intrare ce parea foarte surprins ca noi chiar avem 18 ani(ma rog:)) ) si cautam in disperare sala. Numerotarea aparea in felul urmator:1,2,3,5. Cum se intampla intotdeauna (aici fiind binecuvantat regele Murphy) lipsea exact ce cautam noi. Dupa cateva minute de disperare ne dam noi seama de faptul ca mult cautata sala era chiar ACEA sala(lounge pe numele ei). Dada!:D




Intram, urcam si dam de marele albastru sau scaunul cu care ne-am facut de cap(ma mir ca mai traieste). Cu portia de nachos cu sos de branza in mana dreapta si cu mana stanga experimentand functiile diferite ale marelui albastru stau si vizionez un film....as putea spune...bun, dar se putea si mai bine. Un copil dezaxat si stresat care devine ucigas in serie...aaa, si ghiciti ce! E si nemuritor pe deasupra! Pot spune ca ceea ce mi-a ramas din aceasta experienta a fost ceva de genul: Uaaaaauu! Chiar exista asa scaune???



Mergand spre casa imi revine acea stare de melancolie profunda si de moleseala acuta despre care nu mai scriu!Ha! Forget it...

marți, 14 aprilie 2009

Continuand leapsa...

Hai ca am citit si am zis totusi sa vreau!:) Deci si prin urmare voi da "copy-paste" la regulile jocului de la Andreea ca sa stie lumea ce fac eu aici si ce au de facut alesii(cum suna asta!muahaha!):

1. Fiecare om care primeşte leapşa trebuie să completeze definiţiile celor 5 cuvinte primite şi să dea mai departe alte 5.

2. Definiţiile nu trebuie să arate stil dicţionar, ci să fie cât mai originale.
Cuvinte:

1. soare
2. tristete
3. frumusete
4. culoare
5. aroganta

Sa purcedem:

1. "soare"-->eu as defini soarele ca fiind un necesar dat fiind faptul ca tind sa cred ca inca suntem majoritari pe langa vampiri(aici se va bucura cineva).Nu, serios vorbind, soarele este cel care ne motiveaza sa ne trezim dimineata, cel care ne face sa ne bucuram de o iesire in parc, care ne face sa renuntam la puloverul gros al bunicii...si last but not least: fara soare nu am putea face plaja si implicit inota(ce e asta frate?? blasfemie!). Deci si prin urmare: soare= foarte important!

2. "tristete"-->cum parerea mea despre toate dependentele cotidiene este ca sunt sub controlul efectului "placebo", tind sa cred acelasi lucru si despre tristete. Ea este acolo doar daca o invitam noi "inside". Este poate cel mai urat sentiment pe care il poate avea un om( along with hate & dissapointment).

3. "frumusete"--> aici nu cred ca ar putea exista o definitie clara. Fiecare lucru are frumusetea lui. Deci pot foarte bine sa spun ca frumusetea este ceea ce transmite o stare de bine.

4. "culoare"--> am ajuns din nou la un necesar. Multe s-ar schimba in ziua de astazi fara culoare( mai ales in vietile dragilor nostri pitzi & coca!muha!). Culoarea iti dezvaluie stilul, se adapteaza la diferite situatii, iti da informatii pretioase precum stopurile(desi nu prea le respecta nimeni).

5. "aroganta"--> aici m-as putea dezlantui! Stia
Andreea de ce l-a pus ultimul. Dar voi fi scurta pentru a nu iesi din tiparul celorlalte definitii. Detest persoanele ce vor sa arate in orice situatie cat de superioare sunt celorlalti din anumite puncte de vedere. Nu mi-a placat acest aspect niciodata si nici nu pot da o definitie acestui cuvant...pot decat sa ii dau un sinonim: prostie!

Bun!Dam mai departe la:
haemoglobian , Count si Irina (dar numai daca vor si li se pare interesant:) ):

1. apa
2. iubire
3. mall
4. comunicare
5. muzica

marți, 7 aprilie 2009

Ehem...




Ok, hai sa spunem doar ca m-am cam saturat de etichetele puse pe oameni in ziua de azi, desi sunt muuulte de spus la acest capitol, voi mentiona doar unele lucruri ce imi trec prin cap in momentul de fata a.i:




Domne, daca ai un blog si alegi sa scrii intr-un mod mai diferit fata de cel "de baza" nu esti in trend si nicidecum "cool". Pentru a face fata blogarelii din ziua de astazi trebuie sa ai macar un singur post in care sa-ti arati desteptaciunea prin a face misto de cei care in viziunea ta nu sunt atat de inzestrati de mama natura. Aici vine o miiiica intrebare: Ce ti-au facut tie personal acei oameni??...bine...un raspuns primit de cele mai multe ori ar fi: EXISTA FRATE!...ok! Am inteles! Crezi ca ai o problema legata de persoanele nu foarte inzestrate cand de fapt ai o problema cu faptul ca nu stii despre ce altceva ai putea sa scrii ca sa iti citeasca lumea tie blogul. Eh....si uite asa se formeaza blogurile de tipul ziarelor de scandal....si...stau si ma gandesc oare prin ce sunt diferiti oamenii care le citesc fata de cei ce apar acolo?;;)... va las pe voi sa cugetati! Peace!(frate)

duminică, 5 aprilie 2009

Summer Soul Symphony Part I


...era o primavara frumoasa din anul 2004...Andreea avea cam 13 ani. Era in clasa a 7-a...era doar un copil ce inca nu cunostea faptul ca viata poate fi si altfel decat ceea ce traise pana atunci. Totul parea o joaca, o joaca ce se producea doar prin comportamentul ei pentru ca mintea deja ii zbura la unele lucruri pe care unii copii de varsta ei le cunosc peste ceva timp...nu! Ea stia de pe acum foarte bine ceea ce isi doreste, doar ca nu stia cum sa obtina acel lucru! Avea impresia ca toti ii vor binele si ca orice cuvant rostit catre ea este unul venit din suflet si niciodata minciuna!...nu era naiva...ii placea doar sa creada, sa aiba prieteni, sa cunoasca cat mai multe alaturi de ei si sa-si traiasca viata.



Ca orice pustoaica de varsta ei, a inceput sa viseze la ceva mai mult. Deja ceea ce simtea in fata unei prezente masculine era total diferit de sentimentele precedente...ea nu stia...nu stia ca inca nu venise vremea sa se implice in ceva mai mult decat o prietenie obisnuita...era inca prea copil, prea influentata de ceea ce vedea in jurul sau, nu avea inca o gandire proprie, ceva cu care sa se apere in fata tentatiilor de fiecare zi. Deja prietenele sale intrau in acest joc, iar ea era nerabdatoare sa descopere acest nou teritoriu, convinsa fiind de faptul ca ii va aduce numai beneficii.



Una din prietenele sale cele mai bune cunoscuse pe cineva...era ceva fantastic, nemaipomenit, un subiect fara sfarsit pentru micul lor grup! Parea perechea ideala: blond, ochi verzi-albastrui, mai mare cu un an decat ele, cunoscut printre multi din scoala lor... . Vorbeau cu orele la telefon...ea le povestea cat de bine se simte si cat de neobisnuit de frumos este acest sentiment nou. Fiecare din ele incercau sa afle cat mai multe detalii picante despre acest baiat misterios...ce mesaje ii mai trimitea ei, cum ii vorbea, cand se vor intalni...totul era ceva fascinant! Andreea impartea cu prietena cea norocoasa si cu restul grupului acel sentiment de extaz, dar in adancul sufletului ei si-ar fi dorit sa i se fi intamplat si ei ceva asemanator, poate chiar mai frumos, dar...destinul nu o alesese pe ea de aceasta data. Nu era nefericita, nu parea sa-i pese. Ba chiar isi ajuta prietena de fiecare data cand acel baiat dadea vreun semn ca ar dori ceva de la ea. Pana la urma s-au intalnit. Andreea statea cu prietena sa in spatele scolii in timp ce una dintre ultimele ninsori din acel an isi facea loc prin parul lor...il asteptau pe el, pe Adrian. Deodata prietena sa ii face un semn disperat sa plece caci el va sosi curand. Andreea nu sta pe ganduri si pleaca spre clasa, dar...uitase sa-i ureze succes prietenei sale! Se intoarce din drum repede si ajunge aproape de aceasta. Singurele cuvinte ce a apucat sa le rosteasca au fost:" Iti urez...". Nu a apucat sa termine fraza caci in fata ei aparuse Adrian. Era prima data cand il vedea indeaproape. Atat de aproape ca nu stia cum sa reactioneze, asa ca fara sa-si continue urarea sau sa schiteze vreun zambet pleaca... .



Aceste intalniri ale prietenei sale au continuat pana intr-o zi cand lucrurile au inceput sa se schimbe...acesta nu o mai cauta cu acelasi interes ca la inceput. Prietena sa era foarte trista, dar cu toate acestea a decis sa ramana amica lui Adrian.



Era sfarsit de februarie...deja iarna parea ca disparuse din peisajul acelui inceput de an. Pomii incepusera sa infloreasca, iar temperatura permitea un alt tip de imbracaminte. Andreea si una din prietenele sale, Diana, stateau in fata intrarii din scoala lor. Diana tocmai ii arata Andreei noul sau telefon. Era foarte mandra de el. Andreea il ia pentru a-l putea privi mai atent. In acel moment se apropie Adrian si o saluta (pentru prima oara).
" Frumos telefon! E al tau?", spuse Adrian.
"Nu! Este al Dianei", se aude o voce timida care inca nu dorea sa ridice privirea din respectivul aparat.
"Super! Sa-l stapanesti sanatoasa!"ii ureaza Adrian posesoarei telefonului.
Imediat dupa asta, Andreea se hotaraste in sfarsit sa ridice privirea, iar primul lucru pe care aceasta il vede este zambetul lui entuziast ce i se adresa fara nicio indoiala numai ei....

sâmbătă, 4 aprilie 2009

Chill...

Pentru ca acestea sunt probabil cele mai pretioase momente pe care le putem petrece noi cu gandurile noastre, am ales sa va arat cateva din melodiile care imi dau o stare de liniste...melodiile pe care pot reflecta cel mai bine asupra a ceea ce se intampla in viata mea. Hope you like'em!:)


1. Taio Cruz- I'll never love again




2. Taxi- Ploaie Pe Mare




3.Anna Nalick- Breathe(2 AM)




4.Natasha St-Pier - A l'amour comme a la guerre




5. Silbermond -Symphonie





In caz ca le-ati ascultat astept pareri! thanks!:)

miercuri, 1 aprilie 2009

Stop!



Ok, doar prin simplu fapt ca mi-am propus sa pun capat unui lung sir de regrete inutile fata de unele persoane care nu merita sa fie respectate doar din cauza faptului ca nu stiu sa respecte ceva ce in viziunea mea a meritat din plin, am ales sa scriu despre lucrurile excesive din viata mea si poate a multora.




Bun, astazi, 01.04.2009(si nu, nu e la misto) calatorind cu minunatul mijloc de transport in comun denumit generic 41, am realizat ca unele lucruri te urmaresc fara sa vrei...de exemplu: turma de oameni ce inca nu au descoperit apa si sapunul care urca zilnic, de cateva zile incoace, in acest mijloc de transport parca special la aceeasi ora la care imi urmez linistita drumul... . Sarind peste faptul ca acea combinatie de litere aflata in numerele de inmatriculare ale unor masini devine din ce in ce mai des intalnita de catre ochii mei( uneori si de mai multe ori pe zi, numai vorbesc de masina parcata in capatul strazii), ajung la acea situatie in care oricine ar spune: Da domne, dovedit! De ce ti-e frica de aia nu scapi!Ma bucur ca nu am prins primul curs la sala pentru ca asa am scapat de fitele excesive ale tipei care la fel de excesiv ii face avansuri antrenorului. yeeey! Intru in sala fericita la al 2-lea curs si ghiciti cine imi "sufla" in spinare langa raftul cu greutati! dada!! chiar ea! Se hotarase ca nu ii este de ajuns profesorul de kick box, iar cel de body pump arata chiar bine. Toata ora se straduia saraca fata sa faca impresie(asezata fiind bineinteles cat mai aproape posibil de "victima"). Mai nou sala de sport a ajuns un adevarat teren de agatat si de flirt necontrolat chiar si cu profesori, dar deh...hai ca m-am obisnuit!




Sa revenim la subiect! Mi se pare groaznic de stresant faptul ca desi uneori esti constient ca nu vei scapa de unele lucruri , trebuie sa ti se aminteasca cu fiecare ocazie cat de "into it" esti! Cam asta ar fi ideea principala pe ziua de azi...vom reveni cu amanunte picante(si evident cat mai stresante) din viata de zi cu zi.