Impossible...

If everyone cared then nobody cried

If everyone loved and nobody lied

If everyone shared and swallowed their pride

We’d see the day when nobody died !...

...niste versuri...cuvinte pe o pagina alba, insa pline de sens ! pentru ca traim intr-o lume in care nu mai poti avea asa usor inceredere in straini...si mai greu fiind momentul in care realizezi ca si cei pe care i-ai crezut prieteni iti sunt de fapt straini. Doare sa vezi ca eforturile tale de a face ceva pentru a vedea efectele starii de bine sunt in zadar. Ba mai mult, "reusesti" sa faci si mai mult rau pentru ca cei pe care ii considerai apropiati prefera sa creada in continuare in straini...si asa ne invartim cu totii intr-un cerc vicios din care scapa numai cei care gasesc puterea sa nu le pese de absolut nimic sau care au inteligenta necesara sa fie suficient de selectivi cu asa numitii"cei mai buni prieteni"(termen teoretic). De cele mai multe ori insa, egoismul isi intra in rol, iar cercul societatii actuale isi reia drumul "firesc". Si oamenii care incearca sa-l intrerupa sunt din ce in ce mai putini, deci am putea spune ca versurile de mai sus sunt doar pentru cei care le inteleg(si nu numai ca pe o teorie)....

Footprints in the sand...

Se spune ca in viata lucrurile cele mai bune se obtin cu cele mai mari eforturi si cu siguranta asa se intampla. Nu te poti bucura de un lucru atata timp cat nu depui un anumit efort pentru a il obtine. E ca un fel de sentiment de mandrie atunci cand observi ca primesti o rasplata pentru tot ceea ce esti...chiar daca acea rasplata nu dureaza prea mult timp... .

I was thinking that maybe I shouldn't take another step...not until I'll find out wat was going on. Those were only thoughts 'cause from that moment only actions could speak. We both thought at the same time: " What just happened?", but you were the one who said it... What happened was the beginnng of knowledge... .The moment I found out that some differences are so insignificant...they don't matter actually! I started to focus on real things, those that really mattered. And i found it...that "me" who could understand everything that I was saying. It wasn't necessary to explain 'cause that "I know" came right away.

Every little thing that made me sad that moment was gone and away 'cause I realised that when somebody wants to make me sad the only thing that they do is push me into more happiness. They only make me discover that I am not alone and that i relly diserve what I get.

In a special day special things happened...

"I don't want ya feelin' guilty,That'd keep you in pain too...So maybe you could learn from this !"

"I promise you I'm always there When your heart is filled with sorrow And despair And I'll carry you When you need a friend You'll find my footprints in the sand ..."

"They can take tomorrow and the plans we made They can take the music that we'll never play All the broken dreams Take everything Just take it away But they can never have yesterday !"

over and over again...(cat se poate de neformal)

Am observat ca niciodata nu pot sti ce surprize imi aduce ziua de maine, dar cand aceste asa numite "surprize" vin in " ziua de azi" si nu in cea de maine deja parea putin cam mult... . Am onoarea de a scrie din punctul de vedere al unei persoane de 18 ani( cica mature acum)... mda...poate. Ceaa ce pot sa scriu este ca de fiecare data cand o schimbare intervine realizez ca de fapt nu stiu nimic despre viata...mereu ma poate surprinde. De data asta pot sa spun deja cunoscuta fraza"Dumnezeu ma iubeste!"...and he really does! adica...sa fim seriosi ...cum poate cineva sa primeasca o caramida in cap si la cateva ore o canistra de bomboane?!?!...inexplicabil. Si pentru ca e inexplicabil e cea mai frumoasa parte a problemei! Nu ma asteptam la atatea schimbari majore in viata mea in doar cateva ore!...dupa cum se spune...straight face!serios! deocamdata astept urmatoarea "surpriza"...sper sa fie placuta la fel ca precedenta, dar nu vreau una la fel! la naiba!...e prea mult!

patience or nightmare?...

Sunt intr-un moment in care nu-mi pot explica multe lucruri...multe lucruri ce inainte pareau banale...nu mai am un raspuns la nimic, nu mai exista siguranta din unele puncte de vedere, iar optimismul...ei bine...se duce si el incetul cu incetul... . Nu pot accepta ceva ce ma face sa simt doar nesiguranta si tristete...nu pot spera ca va fi mai bine facand asta cand stiu ca acum nu imi face bine! Doar imi doresc sa primesc exact atat cat dau! Nu am cerut si nu voi cere niciodata mai mult!... . De fiecare data mi sa refuzat sansa de a arata ce sunt, ce pot fi...nu mai am energie...nu mai pot lupta..simt ca renunt prea usor la o lupta ce ar putea deveni victorie...dar...nesiguranta isi spune cuvantul din ce in ce mai mult...ma ascund in cuvinte pentru ca nu pot striga, nu pot spune ceea ce simt! Asa sunt...nu ma pot schimba! Am invatat sa caut afectiune si sa o daruiesc, dar inca nu stiu sa ma resemnez in momentul in care nu o primesc inapoi!...Stiu ca acum inca vorbeste copilul din mine...stiu ca va mai dura pana sa suport cu adevarat partile triste ale unei povesti... . Nu mai pot crede cand nu stiu daca am in ce sa cred... . Cand stiu canimic nu e sigur ci e doar un vis...o dorinta, nu imi doresc decat sa nu se ajunga la stadiul in care sa devenim proprii nostri dusmani...

Se spune ca lucrurile complicate genereaza frumosul...dar oare cate trebuie sa depasesti sa ajungi la acea stare de fericire? Cate trepte sunt de urcat si mai ales de cate ori trebuie sa te impiedici sa atingi podeaua?

E doar....mult prea greu cand stii ca lucrul ce l-ai dorit cel mai mult in viata nu il poti avea!...Doare....