Mi-am amintit de vremurile in care ma asezam in fata pcului si incepeam sa scriu exact ce imi trecea prin minte la momentul respectiv...si mi-era dor...
Acum, de exemplu, stateam si ma gandeam la cat de ironice sunt unele momente din viata. De ce oare exact atunci cand stiu ca nu voi mai vedea anumite persoane din viata mea pentru foarte mult timp, reiau legaturile cu ele? De ce de fiecare data cand te indepartezi sau esti pe punctul de a te indeparta de cineva drag, realizezi ca de fapt vrei sa mai ramana acolo, sa nu se termine aici? I guess k nu voi gasi prea curand raspunsul la intrebarile astea...( desi egoismul si nepasarea ar putea fi niste variante).
Am inceput sa-mi dau seama ca mi-e dor de mare...rau! Si am promis ca nu voi pleca din tara pana nu o voi vizita, macar pentru cateva zile! Mi-e dor de plimbarile mele singura pe malul marii, noaptea, doar eu, ea si gandurile mele. Pentru mine nu exista mod mai bun de a ma relaxa si de a elibera tot stresul si toate gandurile acumulate pe parcursul anului ! Mi-e dor sa-i aud sunetul valurilor care se sparg de mal, parca purtand o conversatie foarte placuta cu gandurile mele... De multe ori cand am fost in impas, mi-am regasit linistea langa ea si sunt sigura ca la fiecare revedere va fi la fel !
Stiu ca ma asteapta o perioada grea din viata. O tara noua, oameni noi, o facultate noua, alte sisteme...ce sa mai, o alta viata, dar privind partea buna ....o noua mare, de data asta mult mai aproape de mine. :)
2 comentarii:
o sa fie bine! >:D<
:D >:D<
Trimiteți un comentariu