If there was a way to get back...

Asa cum am gasit mereu cuvintele potrivite doar prin simplul fapt ca ascultam piesa potrivita, asa sper sa le pot gasi si de data asta ! In acest caz ma va ajuta Nic Chagall feat. Jonathan Mendelson - This Moment .

Sunt momente in viata in care realizezi ca esti singur... . Singur cu gandurile tale, cu parerile tale, cu sentimentele tale, cu deciziile tale. Nimeni nu va putea sa iti impartaseasca gandurile niciodata, la fel cum nimeni nu va putea sa iti poarte de grija sau sa te iubeasca mai mult decat te iubesti tu.

Eu?... Eu nu cer nimic. Am incetat sa mai cer ceva cuiva vreodata. Mi-am zis ca nu conteaza...oricum nu voi primi nimic inapoi. La ce bun? Singurul lucru pe care pot inca sa-l mai "cersesc" e compania. Nu iti cer sa ma iubesti !...Nu voi face asta. Nu iti cer sa-mi fi loial ! Nu iti cer sa ma respecti...pentru ca la un moment dat va veni un moment in care oricum nu o vei mai face ! Nu iti cer sa ma protejezi...pentru ca nu ma pot proteja de propria-mi persoana! Nu iti cer sa fi aici...pentru ca poti pleca in orice moment. Si poate cel mai important... nu iti cer sa faci ceea ce eu nu pot face!

E impresionant cum nu mai ramane nimic dintr-un om la un moment dat in viata !... Si cu asta cred ca am acoperit in totalitate ceea ce vroiam sa exprim. Totusi, pentru cei ce inca nu isi dau seama, e vorba despre momentul ala in care simti ca nu mai ai nimic de oferit. Vrei sa oferi, dar nu mai ai ce...te intrebi daca mai are vreun rost sa te chinui, cand oricum nu mai ai de unde sa dai ! Nu a mai ramas nimic... Candva  credeai ca sentimentele sunt inepuizabile, dar te trezesti dintr-o data ca nu e asa. Atunci realizezi ca esti intr-adevar singur si ca ce din jurul tau sunt doar o scuza pentru a nu te simti in felul asta. Oare e mai bine asa ?

From now on...

"From now on"...mereu am avut fraza asta intiparita in minte... nu conta despre ce era vorba. Mereu am invatat din propriile greseli si e u lucru cu care ma mandresc ! Am avut momente in care am tolerat prea multe. Well, asa ma simt si acum.... E ciudat sa ma gandesc la faptul ca o simpla discutie poate ajunge la aruncarea unor cuvinte grele... . Asta nu ! Asta nu sunt dispusa sa accept indiferent de persoana in cauza. Uneori am fixatiile mele, dar incerc sa nu insult persoana de langa mine, mai ales cand motivul discutiei este unul banal si stupid.... .

Un alt " From now on" pe care il am in minte este....nu incerca sa schimbi o persoana, pentru ca nu vei reusi niciodata sa o faci...schimba-ti tu viata prin a merge mai departe!...cateodata mai departe de persoana respectiva. Nu te astepta ca cineva sa se schimbe pentru tine! Nu o va face...sau poate o va face , insa numai la suprafata. Nu tine! Nu ma simt centrul universului ca cineva sa se schimbe pentru mine! Nu ma cred cea mai importanta persoana ! Doar ca...atunci cand te respect, respecta-ma si tu pe mine! Nu cer nimic mai mult decat sa-mi platesti cu aceeasi moneda !

Poate acestea sunt printre putinele motive din cauza carora nu mai cred in sentimente puternice. Nu mai cred de mult... . Nu mai cred in nimic mai mult decat in sentimentele oferite de propria familie, desi sunt si ele foarte rare... . De fapt asta era: Am incetat sa mai cred...!

Mi-am luat liber !

Pe cat de simplu, pe atat de linistior... . Stau in fata laptopului si ascult "Another Day On The Terrace"... Piesa asta ma calmeaza, ma ajuta sa ma teleportez direct pe malul marii, acolo unde as sta cu orele, fara sa ma plictisesc, chiar daca nu am o anumita activitate.

Ascult piesa in continuare si simt ca mi-am luat efectiv liber de la tot stresul acumulat in ultima perioada. Nu ma mai gandesc la ceea ce las in urma pentru ca stiu ca ceea ce ma asteapta ma va convinge de faptul ca am facut o alegere buna. Incep sa-mi dau seama din ce in ce mai mult de faptul ca nu as fi avut niciun viitor facand ceea ce am inceput. E buna schimbarea... Un sentiment de implinire si satisfactie totala ma cuprinde... 

Deja peisajul real din jurul meu nu mai exista. Sunt undeva pe malul marii, asteptand cu nerabdare rasaritul soarelui.  Sunt desculta, ma plimb de-a lungul plajei si mimez o incercare de a nu imi uda picioarele. Stiu ca nu imi face bine racoarea pe care mi-o provoaca valurile din toiul dimintetii, dar nu imi pasa. Stiu ca momentele acestea valoreaza mai mult decat orice consecinta. Ma uit spre mare si deja peisajul devine bizar... . Albastrul inchis ce il vizualizam cu atata placere pana in acele momente se transforma usor intr-un oranj suparator. Spun suparator pentru ca imi da o oarecare energie, ma scoate din acea stare de liniste pe care o pot obtine atat de rar...., acea stare pe care o vanez in fiecare clipa, dar care numai pe parcursul a cateva ore o gasesc. Nu imi place euforia aceasta, nu o doresc....plec mai departe...ma indepartez... .

Cam asta imi poate transmite mie aceasta piesa. O piesa instrumentala. O piesa pe care multi ar considera-o fara rost. O piesa din acelea cum numai Sunlounger ( aka Roger Shah- poate asa va suna mai cunoscut) stie sa faca !

Din nou vara...din nou eu

Mi-am amintit de vremurile in care ma asezam in fata pcului si incepeam sa scriu exact ce imi trecea prin minte la momentul respectiv...si mi-era dor...

Acum, de exemplu, stateam si ma gandeam la cat de ironice sunt unele momente din viata. De ce oare exact atunci cand stiu ca nu voi mai vedea anumite persoane din viata mea pentru foarte mult timp, reiau legaturile cu ele? De ce de fiecare data cand te indepartezi sau esti pe punctul de a te indeparta de cineva drag, realizezi ca de fapt vrei sa mai ramana acolo, sa nu se termine aici? I guess k nu voi gasi prea curand raspunsul la intrebarile astea...( desi egoismul si nepasarea ar putea fi niste variante).

Am inceput sa-mi dau seama ca mi-e dor de mare...rau! Si am promis ca nu voi pleca din tara pana nu o voi vizita, macar pentru cateva zile! Mi-e dor de plimbarile mele singura pe malul marii, noaptea, doar eu, ea si gandurile mele. Pentru mine nu exista mod mai bun de a ma relaxa si de a elibera tot stresul si toate gandurile acumulate pe parcursul anului ! Mi-e dor sa-i aud sunetul valurilor care se sparg de mal, parca purtand o conversatie foarte placuta cu gandurile mele... De multe ori cand am fost in impas, mi-am regasit linistea langa ea si sunt sigura ca la fiecare revedere va fi la fel ! 

Stiu ca ma asteapta o perioada grea din viata. O tara noua, oameni noi, o facultate noua, alte sisteme...ce sa mai, o alta viata, dar privind partea buna ....o noua mare, de data asta mult mai aproape de mine. :)

Ba, eu zic ca nu...

Stiu ca mi-am luat liber de la blogareala ceva vreme, dar deh... . Acum insa, revin cu un subiect destul de stresant dar pe care ador sa il dezbat. Si anume...pararampampam : ASE-ul ( as in A Se Evita).

Aceasta minunata facultate la care m-am inscris cu atata entuziasm si al carei examen mi-a adus un plus de stres in viata, s-a dovedit a nu fi nici macar 20 % pe masura asteptariolor mele ( nu de alta ,dar cele 20 % care cica exista sunt asteptarile negative). De ce? Pai hai sa incepem :

1) Multe materii inutile ( si ca sa scutesc o intreaga lista tin sa specific ca doar 1 sau 2 materii pe care le-am avut pana acum mi s-au parut intr-adevar folositoare.)

2) Profesori mai mult interesati sa ne bombardeze cu carti intregi de teorie decat de ceea ce intr-adevar este important ( si noi cu ce ramanem in cap?...cu nimic evident !). Exista si exceptii dar mult prea rare ca sa se " puna" cu "bossii".

3)In absolut tooot ASE-ul , la fiecare etaj, pe aproape fiecare perete, la fiecare intrare, pana si la toaleta sau cantina sunt lipite afise cu termenul limita de plata a taxelor, dar cand te duci la secretariat sa intrebi ceva ( de exemplu unde este decanatul facultatii)...toata lumea da din umeri, sau te trimite cine stie unde( loc ce oricum nu are nici cea mai mica legatura cu ceea ce te intereseaza pe tine). Ca sa nu mai zic de decontarea abonamentelor RATB( multi colegi nu au vazut un ban nici pana in ziua de astazi) .

4) Repartizarea locurilor la camine: Hai sa o luam cu inceputul . Pe lista iti sunt afisate de exemplu 19 locuri la camin alocate pentru facultatea ta. Tu , om serios, incepi sa-ti scrii optiunile. Cand ajungi la comisie aflii ca desi esti al 18-lea de pe lista, tu nu ai prins loc la camin.Mda, e posibil. Cum? Explicatia celor din ASE:erau 2 locuri de baieti, vroiai sa te pun in camera de baiat? Intrebarea logica: De ce nu s-a afisat acest MIC detaliu dinainte de repartizare?

5) Desi la alte facultati raman locuri libere de cazare la camin, nu se pot repartiza celor ramasi fara loc de la o alta sectie... aici m-am blocat. Gasiti voi explicatia ! In caz ca exista.

6) Ultima ( cel putin pe blogu meu, k in realitate....) si poate cea mai funny: Domnul profesor de etica afacerilor pe care il consider un om cu kre poti avea conversatii infinite fara sa te plictisesti vreun moment, mi-a oferit sansa de a auzi din gura unui cadru didactic ceea ce asteptam de mult sa aud( si nu ca ar fi avut intentia asta, ba dimpotriva). So, here it goes:

Domnul profesor: Toti tinerii de varsta voastra vor sa li se dea totul pe tava. Nu au niciun ideal in viata. Sunt cu totii mediocrii. Pentru a depasi acest stadiu de mediocritate, trebuie sa va preocupe lucrurile pe care le faceti la facultate, sa veniti mereu voi cu idei noi, sa nu asteptati sa vi le dea profesorii mura-n gura. Facultatea este foarte importanta daca vreti sa aveti un viitor starlucit si o cariera de durata. (ceva de genul asta)

Andreea: Domnule profesor, dumneavoastra considerati ca trecerea prin facultate v-a facut sa depasiti statutul de mediocritate?

Domnul profesor: Nu !



Nu mai spun nimic decat: EPIC!:))

Din nou...eu !

Nu am mai scris de mult ceva aici...si desi suna ciudat: n-am mai scris de anul trecut. Ce pot sa spun...pentru prima data dupa mult timp, ...nu mai am timp. Si e bine ! E mult prea bine ! Iubesc si iubesc sa nu am timp de nimic !

Revin pe propria mea pagina de "plangeri si observatii" cu un fapt trist pentru noi toti: sesiunea ! Dupa un semestru de facultate "cu prestigiu", am ajuns sa descopar diferitele fatade pe care le poate avea un student de Bucuresti ( mai precis de A.S.E.)...

Pana sa inceapa sesiunea toata lumea se arata indiferenta in fata faptului ca restantele sunt un eveniment cat se poate de plauzibil. Reactii ca : " Eh si ce? E o restanta !", "Ce are daca tot trec?" sau "Nu mi-am invatat nimic. N-am chef." erau tot mai frecvente in perioada precedenta sesiunii.... Numai ca odata cu inceperea examenelor majoritatea studentilor respectabili ai Academiei de Studii Economice din Bucuresti , Piata Romana & co. s-au transformat in niste ulii in stare de orice sacrificiu pentru un punct in plus la examen(ultima reactie citata ramane valabila si in cazul celor cu media 10 pe linie, fiind inca o dovada a ipocriziei studentesti). Toata fericirea precedenta legata de "viata de student" dispare o data cu spiritul de competitie. Da, e o competitie acerba ! Nimeni nu mai e prieten cu nimeni, toti sunt dusmani cand vine vorba de note... . Ba mai mult unii folosesc diverse metode de intimidare si de injosire a "inamicului", precum : statusuri de mess de genul: "vai cat de tare sunt eu, nici nu se simte sesiunea asta!" sau " Vai , dar ce ai asteptat tot anul?? Tu chiar crezi ca vei invatat ceva acum??(inaptule)"

Povestea asta ar putea continua la nesfarsit cu diferite tehnici si metode de "a invinge" , de a avea suprematie asupra "lecturii", cu alte cuvinte de "a pupa in cur sistemul", dar ma gandesc cu placere la finalul facultatii cand se va vedea intr-adevar cine a procedat bine si cine nu.:)


Si ca sa termin intr-o nota melancolica, am sa citez fosta 8 D : "Bafta retardatiloooooooooor!:x"