Pe cat de simplu, pe atat de linistior... . Stau in fata laptopului si ascult "Another Day On The Terrace"... Piesa asta ma calmeaza, ma ajuta sa ma teleportez direct pe malul marii, acolo unde as sta cu orele, fara sa ma plictisesc, chiar daca nu am o anumita activitate.
Ascult piesa in continuare si simt ca mi-am luat efectiv liber de la tot stresul acumulat in ultima perioada. Nu ma mai gandesc la ceea ce las in urma pentru ca stiu ca ceea ce ma asteapta ma va convinge de faptul ca am facut o alegere buna. Incep sa-mi dau seama din ce in ce mai mult de faptul ca nu as fi avut niciun viitor facand ceea ce am inceput. E buna schimbarea... Un sentiment de implinire si satisfactie totala ma cuprinde...
Deja peisajul real din jurul meu nu mai exista. Sunt undeva pe malul marii, asteptand cu nerabdare rasaritul soarelui. Sunt desculta, ma plimb de-a lungul plajei si mimez o incercare de a nu imi uda picioarele. Stiu ca nu imi face bine racoarea pe care mi-o provoaca valurile din toiul dimintetii, dar nu imi pasa. Stiu ca momentele acestea valoreaza mai mult decat orice consecinta. Ma uit spre mare si deja peisajul devine bizar... . Albastrul inchis ce il vizualizam cu atata placere pana in acele momente se transforma usor intr-un oranj suparator. Spun suparator pentru ca imi da o oarecare energie, ma scoate din acea stare de liniste pe care o pot obtine atat de rar...., acea stare pe care o vanez in fiecare clipa, dar care numai pe parcursul a cateva ore o gasesc. Nu imi place euforia aceasta, nu o doresc....plec mai departe...ma indepartez... .
Cam asta imi poate transmite mie aceasta piesa. O piesa instrumentala. O piesa pe care multi ar considera-o fara rost. O piesa din acelea cum numai Sunlounger ( aka Roger Shah- poate asa va suna mai cunoscut) stie sa faca !
