Am realizat un sondaj acum ceva vreme in care v-am intrebat care ar fi cel mai greu de suportat lucru. Si ...sincer! Nu ma asteptam ca singuratatea sa aiba un procentaj asa mare dupa voturile voastre! As fi crezut ca orice lucru pe lumea asta poate fi mai greu de suportat decat singuratatea, si asta datorita faptului ca vad zilnic numai oameni siguri pe ei, in stare sa-ti arunce mereu in fata cea mai buna replica posibila pentru a se simti impliniti. Nu imi puteam imagina cum de acei oameni mereu pusi pe fuga si care trec nepasatori pe langa tine pe strada, pot "suferi" de "sindromul singuratatii".
Oare de ce simtim mereu nevoia de a avea pe cineva langa noi? De ce ne izbim mereu de neputinta de a ne rezolva singuri problemele sau de a ne da singuri sfaturi atunci cand avem nevoie? Un raspuns simplu ar fi: Pentru ca niciun joc de carti nu se joaca singur! sau traducerea frazei precedente intr-un limbaj pe gustul meu: Marea nu poate exista fara ploaie!
Aceasta problema a singuratatii ar putea fi rezolvata destul de simplu daca ne-am uita macar pentru o clipa la cei ce ne-a fost alaturi mereu, dar noi eram prea grabiti sa ne dam seama de asta.Daaaaar, de ce se grabeste lumea sa gaseasca unele lucruri pe care de cele mai multe ori le au langa ei fara sa isi dea seama? Simplu: E doar o vointa stupida de a-si hrani orgoliul, de a se simti impliniti ca au facut "eforturi supraomenesti" de a-si gasi fericirea.
Eu nu pot sa spun: Hai oameni trezirea! Pentru ca stiu ca nimeni nu ma va lua in seama, daaaar, ce pot spune este: Yey! In sfarsit am descoperit cauza egoismului. Sper ca de acum sa nu mai am ocazia de a mai gasi si alte cauze...