De curand cineva incerca sa-mi potoleasca una din rabufnirile mele pe o tema ce ar suna asemanator cu :"de ce azi nu imi merge nimic bine? dar de ce asta se intampla tot mai des in ultima perioada? de ce nu ii mai pasa nimanui de nimeni? de ce " ne nastem sanatosi, incercand sa ne vindecam devenim bolnavi"?de ce? de ce ? de ce?si mai ales de ce ma lamentez atat cand e evident ca nu pot schimba nimic? La ineput, cand am auzit cuvintele ce aveau menirea sa ma linisteasca, impulsul a fost rasul...dar, analizand mai bine situatia si felul in care aceste cuvinte se potriveau ei, am realizat ca fenomenul de "going with the flow" cam poseda subiectul!
"Viata e o jungla! Fiecare e pentru el!"
Nimic mai adevarat! Cel putin din ce observ tot mai des in ultima vreme... . Din pacate cu totii stim poate volume intregi de teorie, fara macar o data sa o punem in practica! Stim cu totii ca daca un om in autobuz te-a facut nesimtit, tu nu trebuie sa-l balacaresti, iar daca auzi un om facand asta sa nu strigi la el in gura mare jumatate de ora sa se potoleasca ( chiar daca omul eventual s-a pototlit), iar daca vezi un om facand asta sa nu tipi la el ca tipa prea tare...si povestea poate continua!( apropo, tocmai am vizionat o astfel de scena, avand pe fundal: "Plata taxei de calatorie se regaseste in calitatea serviciului de transport public....etc.").
De fiecare data cand observ un om in starea tot mai deasa de " nepasare totala"(din dorinta de a intelege ce se intampla cu acest fenomen mi-as fi dorit sa creez jurnalul de care pomeneam in postul anterior) incerc sa imi amintesc faptul ca acel om a trecut printr-un anumit moment dificil pentru a ajunge la asta! Niciodata nu am pus in fata : Daca va aplica si in cazul meu acest feeling general? Nu am facut-o tocmai din cauza faptului ca sunt destul de in tema cu acest fenomen, avand ocazia de nenumarate ori sa-l pun in aplicare si in cazul meu, dar refunzand cu vehementa... . Uneori sunt acuzata de toleranta mult prea ridicata, de implicare emotionala adusa la un nivel anormal... . Imi asum aceste " calitati?" si nu imi doresc sa renunt la a vedea partea buna a unui om, doar pentru ca acesta a fost afectat de sindromul nepasarii si al inchiderii in sine!
Daca mai sunt oameni ce gandesc intr-un mod asemanator sau au ceva de spus impotriva a ceea ce am descris eu, astept pareri!
"Viata e o jungla! Fiecare e pentru el!"
Nimic mai adevarat! Cel putin din ce observ tot mai des in ultima vreme... . Din pacate cu totii stim poate volume intregi de teorie, fara macar o data sa o punem in practica! Stim cu totii ca daca un om in autobuz te-a facut nesimtit, tu nu trebuie sa-l balacaresti, iar daca auzi un om facand asta sa nu strigi la el in gura mare jumatate de ora sa se potoleasca ( chiar daca omul eventual s-a pototlit), iar daca vezi un om facand asta sa nu tipi la el ca tipa prea tare...si povestea poate continua!( apropo, tocmai am vizionat o astfel de scena, avand pe fundal: "Plata taxei de calatorie se regaseste in calitatea serviciului de transport public....etc.").
De fiecare data cand observ un om in starea tot mai deasa de " nepasare totala"(din dorinta de a intelege ce se intampla cu acest fenomen mi-as fi dorit sa creez jurnalul de care pomeneam in postul anterior) incerc sa imi amintesc faptul ca acel om a trecut printr-un anumit moment dificil pentru a ajunge la asta! Niciodata nu am pus in fata : Daca va aplica si in cazul meu acest feeling general? Nu am facut-o tocmai din cauza faptului ca sunt destul de in tema cu acest fenomen, avand ocazia de nenumarate ori sa-l pun in aplicare si in cazul meu, dar refunzand cu vehementa... . Uneori sunt acuzata de toleranta mult prea ridicata, de implicare emotionala adusa la un nivel anormal... . Imi asum aceste " calitati?" si nu imi doresc sa renunt la a vedea partea buna a unui om, doar pentru ca acesta a fost afectat de sindromul nepasarii si al inchiderii in sine!
Daca mai sunt oameni ce gandesc intr-un mod asemanator sau au ceva de spus impotriva a ceea ce am descris eu, astept pareri!
5 comentarii:
total adevarat,dar ti-am explicat ca in ziua de azi esti luat de fraier altfel,deci ca aparenta,pastreaza raceala si distanta.simple and clear
nu cred ca are asa mare importanta cum esti privit de altii, in special de marea masa de oameni care nu te cunoaste si nu face altceva decat sa comenteze...
cred ca cel mai important e sa nu auzi ce comenteaza majoritatea si sa asculti ce simti; in felul acesta esti sincer cu tine insuti si daca ceea ce esti tu inseamna aprecierea acelui ceva bun din fiecare, de ce sa fii mai putin decat poti fi?
si gandeste-te ca multi aleg indiferenta si raceala ca un mod de a se apara...pentru ca fie au fost dezamagiti sau au suferit, fie li s-a spus ca astfel vor scapa de eventuale dezamagiri; dar pana la urma e alegerea noastra daca ne lasam afectati sau nu, daca ne complacem in dezamagiri sau indiferenta...
intrebarea poate este 'asta ne face fericiti?'
foarte frumos c mi-ai scris Irina! De fapt stiind ca vine din partea ta nu ma mira deloc!:) Stiu de ce aparea aceasta indiferenta si e adevarat ca majoritatea o fac din cauza unei dezamagiri...e ca un fel de scut, dar dupa parerea mea indiferenta fata de altii( care poate tin la tine in felul lor) nu poate sa aduca nimic bun. eu o iau ca pe o razbunare inutila in fata unui om care nu are nicio vina!:)
P.S.
Sunt convins ca nu vei apropa comentariul meu :))
ma, avand in vedere k nici makr nu ai avut tupeu sa lasi link cu blogul tau, sa vad si eu dc t dai asa destept/desteapta, e clar k nu-ti voi publica decat ultimul comment in care vad cata siguranta de sine ai:)))) in rest c sa zic, numai d bine si ma bucur ca exista oameni atat de destepti ca tine!;) (sper ca sesizezi ironia)
Trimiteți un comentariu