Mi-am luat liber !

Pe cat de simplu, pe atat de linistior... . Stau in fata laptopului si ascult "Another Day On The Terrace"... Piesa asta ma calmeaza, ma ajuta sa ma teleportez direct pe malul marii, acolo unde as sta cu orele, fara sa ma plictisesc, chiar daca nu am o anumita activitate.

Ascult piesa in continuare si simt ca mi-am luat efectiv liber de la tot stresul acumulat in ultima perioada. Nu ma mai gandesc la ceea ce las in urma pentru ca stiu ca ceea ce ma asteapta ma va convinge de faptul ca am facut o alegere buna. Incep sa-mi dau seama din ce in ce mai mult de faptul ca nu as fi avut niciun viitor facand ceea ce am inceput. E buna schimbarea... Un sentiment de implinire si satisfactie totala ma cuprinde... 

Deja peisajul real din jurul meu nu mai exista. Sunt undeva pe malul marii, asteptand cu nerabdare rasaritul soarelui.  Sunt desculta, ma plimb de-a lungul plajei si mimez o incercare de a nu imi uda picioarele. Stiu ca nu imi face bine racoarea pe care mi-o provoaca valurile din toiul dimintetii, dar nu imi pasa. Stiu ca momentele acestea valoreaza mai mult decat orice consecinta. Ma uit spre mare si deja peisajul devine bizar... . Albastrul inchis ce il vizualizam cu atata placere pana in acele momente se transforma usor intr-un oranj suparator. Spun suparator pentru ca imi da o oarecare energie, ma scoate din acea stare de liniste pe care o pot obtine atat de rar...., acea stare pe care o vanez in fiecare clipa, dar care numai pe parcursul a cateva ore o gasesc. Nu imi place euforia aceasta, nu o doresc....plec mai departe...ma indepartez... .

Cam asta imi poate transmite mie aceasta piesa. O piesa instrumentala. O piesa pe care multi ar considera-o fara rost. O piesa din acelea cum numai Sunlounger ( aka Roger Shah- poate asa va suna mai cunoscut) stie sa faca !

Din nou vara...din nou eu

Mi-am amintit de vremurile in care ma asezam in fata pcului si incepeam sa scriu exact ce imi trecea prin minte la momentul respectiv...si mi-era dor...

Acum, de exemplu, stateam si ma gandeam la cat de ironice sunt unele momente din viata. De ce oare exact atunci cand stiu ca nu voi mai vedea anumite persoane din viata mea pentru foarte mult timp, reiau legaturile cu ele? De ce de fiecare data cand te indepartezi sau esti pe punctul de a te indeparta de cineva drag, realizezi ca de fapt vrei sa mai ramana acolo, sa nu se termine aici? I guess k nu voi gasi prea curand raspunsul la intrebarile astea...( desi egoismul si nepasarea ar putea fi niste variante).

Am inceput sa-mi dau seama ca mi-e dor de mare...rau! Si am promis ca nu voi pleca din tara pana nu o voi vizita, macar pentru cateva zile! Mi-e dor de plimbarile mele singura pe malul marii, noaptea, doar eu, ea si gandurile mele. Pentru mine nu exista mod mai bun de a ma relaxa si de a elibera tot stresul si toate gandurile acumulate pe parcursul anului ! Mi-e dor sa-i aud sunetul valurilor care se sparg de mal, parca purtand o conversatie foarte placuta cu gandurile mele... De multe ori cand am fost in impas, mi-am regasit linistea langa ea si sunt sigura ca la fiecare revedere va fi la fel ! 

Stiu ca ma asteapta o perioada grea din viata. O tara noua, oameni noi, o facultate noua, alte sisteme...ce sa mai, o alta viata, dar privind partea buna ....o noua mare, de data asta mult mai aproape de mine. :)

Ba, eu zic ca nu...

Stiu ca mi-am luat liber de la blogareala ceva vreme, dar deh... . Acum insa, revin cu un subiect destul de stresant dar pe care ador sa il dezbat. Si anume...pararampampam : ASE-ul ( as in A Se Evita).

Aceasta minunata facultate la care m-am inscris cu atata entuziasm si al carei examen mi-a adus un plus de stres in viata, s-a dovedit a nu fi nici macar 20 % pe masura asteptariolor mele ( nu de alta ,dar cele 20 % care cica exista sunt asteptarile negative). De ce? Pai hai sa incepem :

1) Multe materii inutile ( si ca sa scutesc o intreaga lista tin sa specific ca doar 1 sau 2 materii pe care le-am avut pana acum mi s-au parut intr-adevar folositoare.)

2) Profesori mai mult interesati sa ne bombardeze cu carti intregi de teorie decat de ceea ce intr-adevar este important ( si noi cu ce ramanem in cap?...cu nimic evident !). Exista si exceptii dar mult prea rare ca sa se " puna" cu "bossii".

3)In absolut tooot ASE-ul , la fiecare etaj, pe aproape fiecare perete, la fiecare intrare, pana si la toaleta sau cantina sunt lipite afise cu termenul limita de plata a taxelor, dar cand te duci la secretariat sa intrebi ceva ( de exemplu unde este decanatul facultatii)...toata lumea da din umeri, sau te trimite cine stie unde( loc ce oricum nu are nici cea mai mica legatura cu ceea ce te intereseaza pe tine). Ca sa nu mai zic de decontarea abonamentelor RATB( multi colegi nu au vazut un ban nici pana in ziua de astazi) .

4) Repartizarea locurilor la camine: Hai sa o luam cu inceputul . Pe lista iti sunt afisate de exemplu 19 locuri la camin alocate pentru facultatea ta. Tu , om serios, incepi sa-ti scrii optiunile. Cand ajungi la comisie aflii ca desi esti al 18-lea de pe lista, tu nu ai prins loc la camin.Mda, e posibil. Cum? Explicatia celor din ASE:erau 2 locuri de baieti, vroiai sa te pun in camera de baiat? Intrebarea logica: De ce nu s-a afisat acest MIC detaliu dinainte de repartizare?

5) Desi la alte facultati raman locuri libere de cazare la camin, nu se pot repartiza celor ramasi fara loc de la o alta sectie... aici m-am blocat. Gasiti voi explicatia ! In caz ca exista.

6) Ultima ( cel putin pe blogu meu, k in realitate....) si poate cea mai funny: Domnul profesor de etica afacerilor pe care il consider un om cu kre poti avea conversatii infinite fara sa te plictisesti vreun moment, mi-a oferit sansa de a auzi din gura unui cadru didactic ceea ce asteptam de mult sa aud( si nu ca ar fi avut intentia asta, ba dimpotriva). So, here it goes:

Domnul profesor: Toti tinerii de varsta voastra vor sa li se dea totul pe tava. Nu au niciun ideal in viata. Sunt cu totii mediocrii. Pentru a depasi acest stadiu de mediocritate, trebuie sa va preocupe lucrurile pe care le faceti la facultate, sa veniti mereu voi cu idei noi, sa nu asteptati sa vi le dea profesorii mura-n gura. Facultatea este foarte importanta daca vreti sa aveti un viitor starlucit si o cariera de durata. (ceva de genul asta)

Andreea: Domnule profesor, dumneavoastra considerati ca trecerea prin facultate v-a facut sa depasiti statutul de mediocritate?

Domnul profesor: Nu !



Nu mai spun nimic decat: EPIC!:))

Din nou...eu !

Nu am mai scris de mult ceva aici...si desi suna ciudat: n-am mai scris de anul trecut. Ce pot sa spun...pentru prima data dupa mult timp, ...nu mai am timp. Si e bine ! E mult prea bine ! Iubesc si iubesc sa nu am timp de nimic !

Revin pe propria mea pagina de "plangeri si observatii" cu un fapt trist pentru noi toti: sesiunea ! Dupa un semestru de facultate "cu prestigiu", am ajuns sa descopar diferitele fatade pe care le poate avea un student de Bucuresti ( mai precis de A.S.E.)...

Pana sa inceapa sesiunea toata lumea se arata indiferenta in fata faptului ca restantele sunt un eveniment cat se poate de plauzibil. Reactii ca : " Eh si ce? E o restanta !", "Ce are daca tot trec?" sau "Nu mi-am invatat nimic. N-am chef." erau tot mai frecvente in perioada precedenta sesiunii.... Numai ca odata cu inceperea examenelor majoritatea studentilor respectabili ai Academiei de Studii Economice din Bucuresti , Piata Romana & co. s-au transformat in niste ulii in stare de orice sacrificiu pentru un punct in plus la examen(ultima reactie citata ramane valabila si in cazul celor cu media 10 pe linie, fiind inca o dovada a ipocriziei studentesti). Toata fericirea precedenta legata de "viata de student" dispare o data cu spiritul de competitie. Da, e o competitie acerba ! Nimeni nu mai e prieten cu nimeni, toti sunt dusmani cand vine vorba de note... . Ba mai mult unii folosesc diverse metode de intimidare si de injosire a "inamicului", precum : statusuri de mess de genul: "vai cat de tare sunt eu, nici nu se simte sesiunea asta!" sau " Vai , dar ce ai asteptat tot anul?? Tu chiar crezi ca vei invatat ceva acum??(inaptule)"

Povestea asta ar putea continua la nesfarsit cu diferite tehnici si metode de "a invinge" , de a avea suprematie asupra "lecturii", cu alte cuvinte de "a pupa in cur sistemul", dar ma gandesc cu placere la finalul facultatii cand se va vedea intr-adevar cine a procedat bine si cine nu.:)


Si ca sa termin intr-o nota melancolica, am sa citez fosta 8 D : "Bafta retardatiloooooooooor!:x"

Bits of confusion...

"Sacrificul"...un cuvant greu, din ce in ce mai rar intalnit. E greu sa-ti pastrezi mentalitatea cand tot ceea ce vezi se schimba zi de zi ! Se spune ca cel mai bine e sa te adaptezi....da, adevarat, dar ce faci daca nu te poti obisnui cu o anumita situatie? Ce faci daca simti ca tot ce ai construit pana intr-un anumit punct incepe sa se destrame? Cum faci sa aflii daca suspiciunile tale au o baza? Oare e totul doar in mintea ta?

Se spune ca cel mai bine e sa te detasezi...sa incerci sa iti gasesti tot felul de ocupatii care sa te faca sa nu te mai gandesti la problemele pe care le ai in fata, dar de cele mai multe ori realizezi ca nu rezolvi nimic ... Nimic nu se rezolva fara comunicare! Spunand ce ai de spus risti sa pari paranoic, tacand din gura risti sa ramai cu problemele.... . Uneori din situatiile cele mai dificile poti iesi doar facand anumite sacrificii. Daca vrei, suporti! Si totusi...

Back to basics today....

just in mood fot it...

hai sa fim penibili !

De fiecare data cand vad personajul asta la televizor "ma apuca ficatu'"( ® cabral). Bineinteles vorbesc despre majestatea sa Dudu cu cap de fier. Stau , ma uit si ma gandesc cum de exista asemenea specimene... dupa ce mi se face greata bine, ma apuca rasul ca altceva nu-mi inspira aceasta sursa suprema de inteligenta!


Dupa ce s-a gandit omul mult pana sa ne lumineze in ceea ce priveste noile tendinte ( sau 'tendinti mai precis), a inteles omu ca niste mici schimbari la mufa de genul: suvite roz, codite afro, gene false si un pensat extrem de prost n-ar strica. Ce poti sa-i ceri unui copil care apare la televizor in chiloti rosii cu inscriptia " FITZE" scrisa bineinteles din blaniTZa ca altfel nu se putea, si cu o "pereche" de cizme, una cu respectiva blaniTZa si cealalta din lac?!

Citez: Cat mai CIO-BA-NESC posibil !