Plimbare pe gheata

Este iarna...cel putin teoretic pentru ca zapada inca nu si-a facut aparitia. Si cu toate acestea patinoarele din Bucuresti sunt pline de oameni de toate varstele care doresc sa grabeasca fulgii de zapada. E frumos...parca e cu totul alta lume. O alta atmosfera... .

Astazi, putini se mai gandesc la o plimbare alaturi de cei dragi, dar cei care totusi o fac nu au nimic de pierdut, ba dimpotriva! Iesirile la patinoar au devenit atat de populare in ultimii ani incat in fiecare an o noua locatie este inaugurata. Patronii acestor locatii pentru distractie stiu foarte bine sa-si puna in valoare afacerea, de aceea putine sunt patinoarele unde sa nu gasesti un magazin unde se vinde vin fiert sau un dj care sa intretina atmosfera pana la ultimul client. Toate acestea le putem gasi la preturi accesibile: in jur de 10-15 ron (pentru 1 ora jumate sau 2, in functie de patinoar), iar pentru cei ce nu detin o pereche de patine, pentru 10 Ron pot inchiria una. Personal, consider ca investitia nu merita. Mai bine va faceti un drum pana in hypermarketurile bucurestene si va procurati o pereche de patine(preturile incep chiar undeva in jurul sumei de 70 de Ron), iar cu ele va bucurati de nenumarate plimbari (si cazaturi dupa caz).:)

So....enjoy while it lasts!See you on ice!:)

fulgi de zapada si...visare...

Atmosfera calda de iarna...fulgi de zapada, zapada din lumina felinarului de pe strada, patinoar, cizme imblanite, bulgari, prietenie, si anotimpul amintirilor si visarii(cel putin pentru mine:) ). Acestea ar fi elementele ce definesc spiritul iernii pentru mine...pacat ca acum lipsesc cu desavarsire...da...azi cred ca au fost pe putin 10 grade.

Imi lipseste mult iarna trecuta...foarte mult! Dc? pentru ca am petrecut-o alaturi de voi...m-ati acceptat si m-ati facut sa ma simt..well...EU! Un cuvant pe care il uitasem de mult... . Imi lipseste enorm atmosfera aceea calda pe care o simteam de fiecare data cand ne intalneam...chiar daca poate afara erau - 20 de grade! Stiu ca poate momentele alea nu vor mai reveni, dar...cu siguranta vor ramane intiparite in mintea mea...imagini...imagini superbe ca: zilele pe patinoar, rentzu interminabil, jeleuri, cora pantelimon, metrou "Costin Georgian", parcul de langa metrou, I.O.R, auchan si shaorma lui, serile in care va certati si va impacam, Craciun cu 'domnul broasca', revelion cu somn la gramada si sensibilitatea mea traditionala lui, ziua ta, a lui...si visare....muuuuulta visare! Toate astea au insemnat lumea...inceputul... pentru mine unul nou, poate pentru voi continuarea a ceea ce a fost, dar nu stiu daca astazi as fi ceea ce sunt daca nu as fi trecut prin perioada asta! Sincer...una dintre cele mai frumoase din viata mea!

Doar vreau sa imi amintesc mereu de:

"FIECARE CAUTA IUBIREA

SI FIECARE ARE O CALE A SA.

SI TOTI VISAM FERICIREA

PENTRU CA TOTI AVEM NEVOIE DE EA !

FIINDCA VIATA E AICI DOAR O DATA,

VREAU ACUM SA SIMT CA TRAIESC !

ZI DE ZI TRAIESC ASA CUM VREAU,

VIATA-I FRUMOASA CAND STII SA IUBESTI !

ZI DE ZI TRAIESC CUM IMI PLACE,

VIATA-I FRUMOASA ZI DE ZI DACA STII S-O TRAIESTI!"

spirite?...sau o lectie de viata?

Stau si ma gandesc...oare cate luni sunt de cand urmaresc serialul asta?...de fapt cred ca deja sunt ani! S-au facut ani de cand tot incerc sa fac rost de toate seriile...downloadari ce durau ore in sir, conexiuni intrerupte in ultimele minute...erau doar rezultate ale faptului ca nu gasisem siteu ce acum il consider "a blessing"(http://www.surfthechannel.com/ <--asta pentru cei obsedati de seriale tv..asa ca mine:D...pot spune ca este raiul devoratorilor de televiziune) Dupa ce v-am dat acest mic"hint", sa continui totusi cu ce am de spus...

"Ghost Whisperer"...da, exact! Obsesia mea de cativa ani incoace! E ciudat cum pentru mine un astfel de serial tv a devenit o lectie de viata in adevaratul sens al cuvantului! Pe langa faptul ca lumea spiritelor mi se pare fascinanta, iar aici nu este prezentata o povestioara despre fantomite care sperie copii in ajunul Holloweenului, ci fapte care se intampla intr-adevar intr-o oarecare masura. Chiar intr-un episod ce l-am vazut ieri am auzit ceva ce mi-a schimbat total conceptia despre "mitul cimitirelor"! Si mi se pare foarte logic:"Spiritele au nevoie de energie...deci asteapta-te sa le gasesti intr-un centru comercial, nu intr-un cimitir!" Destul de pertinent, nu-i asa? Ei bine, multe "adevaruri" de genul acesta am gasit in actiunile Melindei Gordon(J.L.Hewitt).

Lasand la o parte latura "fantomatica" a filmului, pot spune ca ceea ce impresioneaza cel mai mult sunt lectiile de viata pe care le ofera! Nu pot sa nu mentionez faptul ca personajele principale ale acestui serial(Melinda Gordon si Jim Clancy) vor ramane mult timp in postura de "cuplu perfect"(cel putin in viziunea mea).Si aici nu pot sa ma abtin de la a nu posta un citat semnat Melinda:

"He took a chance out of love and out of loyalty for the one that meant everything to him even tough he knows it doesn't make any sense...that's what love is! In case you were unsure..."--Melinda Gordon, Ghost Whisperer 4/8.

Serialul chiar are un "target" (si aici nu ma refer la faptul ca incearca sa ne demonstreze ca sufletele "earth-bound" exista si ca sunt printre noi mereu). Ma refer la faptul ca exista mereu situatii in care puterea de a ierta, de a iubi, de a merge mai departe ne sunt puse la incercare. Din pacate nu pot povesti aceste situatii pentru ca mi-ar lua pagini intregi si in fond nu asta este ideea... . Faptul ca o pelicula ma poate invata o groaza de lucruri ce pana acum le credeam doar o parte nesemnificativa a vietii(si nu e deloc asa), ma face sa-mi dau seama ca....:Da domne, mai exista filme ce merita vazute!

Si...in speranta ca v-am trezit macar un pic interesul...see you online!:D

changement d'etat

Hai sa ne gandim la un subiect comun in mintile tuturor...un subiect ce tine de perceptia fiecaruia asupra vietii: pe cine ascultam si pe cine nu. Nu de putine ori am auzit de la cei din jur afirmatii care sa sune asemanator cu: "Ce mult te-ai schimbat in ultima vreme", "ai cam luat-o razna in ultima perioada", "Ar fi cazul sa te mai gandesti inainte de a face asta", "Eu cred ca ar fi mai bine sa/ sa nu...", etc. Este normal ca aceste cuvinte sa ne dea de gandit mai ales daca vin din partea unor persoane cunoscute.

Toti ne vor dupa bunul lor plac chiar daca de cele mai multe ori nu ne este benefic...dar....se pare ca am inceput sa ne obisnuim cu ideea ca altii pot gandi pentru noi mult mai bine decat propria persoana. FALS! Fiecare dintre noi cunoaste cel mai bine ce e bine pentru el! de cate ori nu am repetat fraza:Cum am putut sa ma iau dupa ea/el?...eu cel putin, de multe ori... . Sincer...viata e mult prea scurta ca sa actionam dupa vointa celor din jur. De ce am mai trai daca nu putem invata din propriile greseli, daca nu ne putem crea propriul drum? doar pentru a deveni niste roboti ai societatii care se ghideaza numai dupa niste reguli impuse.

Lost til you're found

Swim til you drown

Love til you hate

Jump til you break

Know that we all fall down !

Impossible...

If everyone cared then nobody cried

If everyone loved and nobody lied

If everyone shared and swallowed their pride

We’d see the day when nobody died !...

...niste versuri...cuvinte pe o pagina alba, insa pline de sens ! pentru ca traim intr-o lume in care nu mai poti avea asa usor inceredere in straini...si mai greu fiind momentul in care realizezi ca si cei pe care i-ai crezut prieteni iti sunt de fapt straini. Doare sa vezi ca eforturile tale de a face ceva pentru a vedea efectele starii de bine sunt in zadar. Ba mai mult, "reusesti" sa faci si mai mult rau pentru ca cei pe care ii considerai apropiati prefera sa creada in continuare in straini...si asa ne invartim cu totii intr-un cerc vicios din care scapa numai cei care gasesc puterea sa nu le pese de absolut nimic sau care au inteligenta necesara sa fie suficient de selectivi cu asa numitii"cei mai buni prieteni"(termen teoretic). De cele mai multe ori insa, egoismul isi intra in rol, iar cercul societatii actuale isi reia drumul "firesc". Si oamenii care incearca sa-l intrerupa sunt din ce in ce mai putini, deci am putea spune ca versurile de mai sus sunt doar pentru cei care le inteleg(si nu numai ca pe o teorie)....

Footprints in the sand...

Se spune ca in viata lucrurile cele mai bune se obtin cu cele mai mari eforturi si cu siguranta asa se intampla. Nu te poti bucura de un lucru atata timp cat nu depui un anumit efort pentru a il obtine. E ca un fel de sentiment de mandrie atunci cand observi ca primesti o rasplata pentru tot ceea ce esti...chiar daca acea rasplata nu dureaza prea mult timp... .

I was thinking that maybe I shouldn't take another step...not until I'll find out wat was going on. Those were only thoughts 'cause from that moment only actions could speak. We both thought at the same time: " What just happened?", but you were the one who said it... What happened was the beginnng of knowledge... .The moment I found out that some differences are so insignificant...they don't matter actually! I started to focus on real things, those that really mattered. And i found it...that "me" who could understand everything that I was saying. It wasn't necessary to explain 'cause that "I know" came right away.

Every little thing that made me sad that moment was gone and away 'cause I realised that when somebody wants to make me sad the only thing that they do is push me into more happiness. They only make me discover that I am not alone and that i relly diserve what I get.

In a special day special things happened...

"I don't want ya feelin' guilty,That'd keep you in pain too...So maybe you could learn from this !"

"I promise you I'm always there When your heart is filled with sorrow And despair And I'll carry you When you need a friend You'll find my footprints in the sand ..."

"They can take tomorrow and the plans we made They can take the music that we'll never play All the broken dreams Take everything Just take it away But they can never have yesterday !"

over and over again...(cat se poate de neformal)

Am observat ca niciodata nu pot sti ce surprize imi aduce ziua de maine, dar cand aceste asa numite "surprize" vin in " ziua de azi" si nu in cea de maine deja parea putin cam mult... . Am onoarea de a scrie din punctul de vedere al unei persoane de 18 ani( cica mature acum)... mda...poate. Ceaa ce pot sa scriu este ca de fiecare data cand o schimbare intervine realizez ca de fapt nu stiu nimic despre viata...mereu ma poate surprinde. De data asta pot sa spun deja cunoscuta fraza"Dumnezeu ma iubeste!"...and he really does! adica...sa fim seriosi ...cum poate cineva sa primeasca o caramida in cap si la cateva ore o canistra de bomboane?!?!...inexplicabil. Si pentru ca e inexplicabil e cea mai frumoasa parte a problemei! Nu ma asteptam la atatea schimbari majore in viata mea in doar cateva ore!...dupa cum se spune...straight face!serios! deocamdata astept urmatoarea "surpriza"...sper sa fie placuta la fel ca precedenta, dar nu vreau una la fel! la naiba!...e prea mult!