changement d'etat

Hai sa ne gandim la un subiect comun in mintile tuturor...un subiect ce tine de perceptia fiecaruia asupra vietii: pe cine ascultam si pe cine nu. Nu de putine ori am auzit de la cei din jur afirmatii care sa sune asemanator cu: "Ce mult te-ai schimbat in ultima vreme", "ai cam luat-o razna in ultima perioada", "Ar fi cazul sa te mai gandesti inainte de a face asta", "Eu cred ca ar fi mai bine sa/ sa nu...", etc. Este normal ca aceste cuvinte sa ne dea de gandit mai ales daca vin din partea unor persoane cunoscute.

Toti ne vor dupa bunul lor plac chiar daca de cele mai multe ori nu ne este benefic...dar....se pare ca am inceput sa ne obisnuim cu ideea ca altii pot gandi pentru noi mult mai bine decat propria persoana. FALS! Fiecare dintre noi cunoaste cel mai bine ce e bine pentru el! de cate ori nu am repetat fraza:Cum am putut sa ma iau dupa ea/el?...eu cel putin, de multe ori... . Sincer...viata e mult prea scurta ca sa actionam dupa vointa celor din jur. De ce am mai trai daca nu putem invata din propriile greseli, daca nu ne putem crea propriul drum? doar pentru a deveni niste roboti ai societatii care se ghideaza numai dupa niste reguli impuse.

Lost til you're found

Swim til you drown

Love til you hate

Jump til you break

Know that we all fall down !

Impossible...

If everyone cared then nobody cried

If everyone loved and nobody lied

If everyone shared and swallowed their pride

We’d see the day when nobody died !...

...niste versuri...cuvinte pe o pagina alba, insa pline de sens ! pentru ca traim intr-o lume in care nu mai poti avea asa usor inceredere in straini...si mai greu fiind momentul in care realizezi ca si cei pe care i-ai crezut prieteni iti sunt de fapt straini. Doare sa vezi ca eforturile tale de a face ceva pentru a vedea efectele starii de bine sunt in zadar. Ba mai mult, "reusesti" sa faci si mai mult rau pentru ca cei pe care ii considerai apropiati prefera sa creada in continuare in straini...si asa ne invartim cu totii intr-un cerc vicios din care scapa numai cei care gasesc puterea sa nu le pese de absolut nimic sau care au inteligenta necesara sa fie suficient de selectivi cu asa numitii"cei mai buni prieteni"(termen teoretic). De cele mai multe ori insa, egoismul isi intra in rol, iar cercul societatii actuale isi reia drumul "firesc". Si oamenii care incearca sa-l intrerupa sunt din ce in ce mai putini, deci am putea spune ca versurile de mai sus sunt doar pentru cei care le inteleg(si nu numai ca pe o teorie)....

Footprints in the sand...

Se spune ca in viata lucrurile cele mai bune se obtin cu cele mai mari eforturi si cu siguranta asa se intampla. Nu te poti bucura de un lucru atata timp cat nu depui un anumit efort pentru a il obtine. E ca un fel de sentiment de mandrie atunci cand observi ca primesti o rasplata pentru tot ceea ce esti...chiar daca acea rasplata nu dureaza prea mult timp... .

I was thinking that maybe I shouldn't take another step...not until I'll find out wat was going on. Those were only thoughts 'cause from that moment only actions could speak. We both thought at the same time: " What just happened?", but you were the one who said it... What happened was the beginnng of knowledge... .The moment I found out that some differences are so insignificant...they don't matter actually! I started to focus on real things, those that really mattered. And i found it...that "me" who could understand everything that I was saying. It wasn't necessary to explain 'cause that "I know" came right away.

Every little thing that made me sad that moment was gone and away 'cause I realised that when somebody wants to make me sad the only thing that they do is push me into more happiness. They only make me discover that I am not alone and that i relly diserve what I get.

In a special day special things happened...

"I don't want ya feelin' guilty,That'd keep you in pain too...So maybe you could learn from this !"

"I promise you I'm always there When your heart is filled with sorrow And despair And I'll carry you When you need a friend You'll find my footprints in the sand ..."

"They can take tomorrow and the plans we made They can take the music that we'll never play All the broken dreams Take everything Just take it away But they can never have yesterday !"

over and over again...(cat se poate de neformal)

Am observat ca niciodata nu pot sti ce surprize imi aduce ziua de maine, dar cand aceste asa numite "surprize" vin in " ziua de azi" si nu in cea de maine deja parea putin cam mult... . Am onoarea de a scrie din punctul de vedere al unei persoane de 18 ani( cica mature acum)... mda...poate. Ceaa ce pot sa scriu este ca de fiecare data cand o schimbare intervine realizez ca de fapt nu stiu nimic despre viata...mereu ma poate surprinde. De data asta pot sa spun deja cunoscuta fraza"Dumnezeu ma iubeste!"...and he really does! adica...sa fim seriosi ...cum poate cineva sa primeasca o caramida in cap si la cateva ore o canistra de bomboane?!?!...inexplicabil. Si pentru ca e inexplicabil e cea mai frumoasa parte a problemei! Nu ma asteptam la atatea schimbari majore in viata mea in doar cateva ore!...dupa cum se spune...straight face!serios! deocamdata astept urmatoarea "surpriza"...sper sa fie placuta la fel ca precedenta, dar nu vreau una la fel! la naiba!...e prea mult!

patience or nightmare?...

Sunt intr-un moment in care nu-mi pot explica multe lucruri...multe lucruri ce inainte pareau banale...nu mai am un raspuns la nimic, nu mai exista siguranta din unele puncte de vedere, iar optimismul...ei bine...se duce si el incetul cu incetul... . Nu pot accepta ceva ce ma face sa simt doar nesiguranta si tristete...nu pot spera ca va fi mai bine facand asta cand stiu ca acum nu imi face bine! Doar imi doresc sa primesc exact atat cat dau! Nu am cerut si nu voi cere niciodata mai mult!... . De fiecare data mi sa refuzat sansa de a arata ce sunt, ce pot fi...nu mai am energie...nu mai pot lupta..simt ca renunt prea usor la o lupta ce ar putea deveni victorie...dar...nesiguranta isi spune cuvantul din ce in ce mai mult...ma ascund in cuvinte pentru ca nu pot striga, nu pot spune ceea ce simt! Asa sunt...nu ma pot schimba! Am invatat sa caut afectiune si sa o daruiesc, dar inca nu stiu sa ma resemnez in momentul in care nu o primesc inapoi!...Stiu ca acum inca vorbeste copilul din mine...stiu ca va mai dura pana sa suport cu adevarat partile triste ale unei povesti... . Nu mai pot crede cand nu stiu daca am in ce sa cred... . Cand stiu canimic nu e sigur ci e doar un vis...o dorinta, nu imi doresc decat sa nu se ajunga la stadiul in care sa devenim proprii nostri dusmani...

Se spune ca lucrurile complicate genereaza frumosul...dar oare cate trebuie sa depasesti sa ajungi la acea stare de fericire? Cate trepte sunt de urcat si mai ales de cate ori trebuie sa te impiedici sa atingi podeaua?

E doar....mult prea greu cand stii ca lucrul ce l-ai dorit cel mai mult in viata nu il poti avea!...Doare....

...just music...

Inca nu-mi vine sa cred ca nu am niciun articol despre muzica! ce bizar...tocmai elementul principal al emotiilor mele lipseste din peisajul descriptiv!Am decis sa rezolv aceasta problema right away! So...here it goes!

Muzica...un cuvant cunoscut tuturor, numai ca fiecare il percepe in modul sau. Chiar si eu am modul meu special de a "vedea" muzica. O vad ca pe o entitate ce ia diferite forme in functie de stil, versuri, sentimente, voce... . E acel element ce reuseste ca prin minune sa augmenteze o anumita stare sau sa o diminueze, dupa caz. M-am gandit sa scriu putin si despre originile muzicii:

"Muzica datează din paleoliticul mijlociu şi constă în lovituri între pietre, lemne sau orice alte obiecte uzuale. Au fost concepute şi imnuri de slăvire, din urlete şi dansuri.
Astăzi, aceste forme de manifesare sunt privite oarecum sceptic deoarece ele erau limitate la sunete precare şi destinate mulţumirii zeilor.
Muzica neolitică se cânta în temple păgâne iar cea laică de către doici copiilor. Cu toate că nu există dovezi scrise, s-au găsit numeroase piei şi mai târziu pergamente desenate cu instrumentele preistorice.
Treptat, această muzică s-a dezvoltat ajungând la muzica antică puţin celebră şi cunoscută în ziua de azi."(sursa-wikipedia).

Este oarecum impresionant faptul ca de la a lovi niste pietre s-a ajuns la ceea ce cunoastem cu totii astazi.

La fel ca marea, si muzica are un loc special in viata mea. nu m-as imagina fara castile mele in urechi mergand cat de mult pot pe jos. Eliberare...

Intotdeauna am apreciat artistii care vad muzica mai mult decat pe o afacere profitabila. De obicei acestia sunt cei care pun suflet in muzica lor(iar diferenta se simte ...e chiar evidenta pot spune) si cei ale caror creatii merita acultate. Personal nu mi se pare ca muzica ce este creata greu este cea mai valoroasa! O melodie poate avea doar 2 sunete ce transmit cat 1000!Uneori niste versuri pot pronunta cuvinte ce nu avem curajul sa le rostim...de multe ori pot ajuta...de multe ori pot lega sau desparti persoane...de multe ori sunt doar ele...niste versuri bine ascunse undeva in adancul sufletului nostru...avand o insemnatate speciala pe care num ai noi o putem descifra...cam asta ar fi definitia " melodiei preferate". Eu, ca o persoana ce asculta muzica zilnic(as putea spune ca aceasta activitate imi ocupa majoritatea timpului) am mai multe "melodii preferate". Iata cateva din ele, in caz ca sunteti curiosi:

Anna Nalick- breathe(2 AM);

Sugababes-Shape;

Natasha ST.Pier- Comme dans un train;

Santana feat. Steve Tyler-Just Feel Better;

Nadia Ali- Crash & Burn;

Shakira- Que me quedes tu

...

De adaugat mai sunt multe!!Si cand spun multe ma refer sa sute de melodii in care ma regasesc macar intr-o parte... asta pentru ca muzica este o parte din viata mea...

Don't Stop!...never stop!

E impresionant cum niste imagini, niste versuri, niste amintiri te pot face sa treci de la o emotie la alta...si de fiecare data cand vezi ca acel lucru pe care il cauti cu atata dorinta poate exista...sub imaginea altor persoane,dar ce mai conteaza??!! E acolo simti ca e atat de aproape de tine..si atunci visezi...visezi cu ochii deschisi ca poate intr-o zi va fi atat de aproape incat va ajunge sa fie palpabil. Nu te poti opri...numai valuri de sentimente te inunda, ochii iti sunt plini de lacrimi, iar zambetul de pe fata ta ia necontrolat drumul viselor....DA, exact despre asta vorbesc!Visele...poate cel mai frumos drum catre fericire, catre implinire!

Ele, visele, sunt cele ce pun bazele fericirii...iar atunci cand ceea ce au cladit este mistuit de minciuna...acea rivala cruda...atunci ele iau totul de la capat, construindu-si inca o data destinul.

De cele mai multe ori uitam sa visam! Uitam sa traim clipele din viata noastra ca si cum ar fi ultimele! Ne dorim atat de mult sa gustam din fericire incat uitam de lucrurile cu adevarat importante! Da...suna ciudat! De ce trebuie mereu sa alergam dupa fericire? De ce nu o lasam sa ne inunde? De ce ne gandim ca din moment ce minciuna ne-a doborat odata visele o va face si a2a oara? O va face...intr-adevar! Dar atunci cand se va opri din succesiunile ei crude?? Ce va fi?? Va fi sentimentul suprem, fericirea deplina...ceea ce noi nu am vrut sa lasam sa ne cuprinda datorita temerilor noastre... . Daca intalnim minciuna o data nu inseamna rutina...daca intalnim fericirea o data nu inseamna falsitate, ci libertate!

Oare cum e acolo? Oare cum e atunci? Oare cum va fi? Oare cand?...

Hai sa plutim

Hai sa zburam

Hai sa zambim

Hai sa visam

Hai sa traim

Si sa uitam

Hai sa iubim

Si sa iertam!!...